Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Autori Carti

Domenii carti

Biblia sau Sfânta Scriptură
BIBLIA - texte si comentarii (0)Biblia - apocrife (0)Sfânta Tradiţie
Credinţa ortodoxă (0)GHIDURI si catehisme ortodoxe (0)Teologie ortodoxă. Scrieri. Manuale (0)Sf.Treime. Sf.Ingeri. Maica Domnului (0)SFINŢI si cuvioşi ROMÂNI (0)SFINTE si cuvioase. Materice (0)SFINŢI si cuvioşi. Paterice (0)Sufletul după moarte. Rai si iad (0)Învierea. Judecata. Împărăţia (0)Ascetica şi mistica ortodoxă
Viaţă duhovnicească si mântuire (0)GHIDURI duhovniceşti-Duhovnicul (0)Post. Rugăciune.Isihasm. Monahism (0)Patimi si virtuţi (0)Bolile sufletului. Psihoterapie ortodoxă (0)SCRIERI DUHOVNICEŞTI (0)Scrisori, memorii, jurnale (0)Mărturii. Minuni.Profeţii. Înşelări (0)Romane, povestiri si poezii creştine (0)Liturgică şi pastorală
Liturgică. Sfintele Taine. Cărți de cult (0)Preoţie. Pastorală. Predici (0)Artă religioasă (muzică,icoane,film) (0)Mănăstiri. Locuri sfinte. Pelerinaje (0)Cărţi de RUGĂCIUNI.Acatiste.Cântece (0)Biserica şi lumea
Istoria Bisericii si a creştinismului (0)Biserica în cetate. Misionarism (0)Ştiinţă si religie. Creaţia. Ecologia (0)Medicină creştină. Bioetică (1)FAMILIA creștină.Tinerii. Educaţia (0)Apologetică. Erezii. Religii
Apologetică. Convertiri la Ortodoxie (0)Erezii. Schisme. Drept canonic (0)Practici necreştine.Societăţi secrete (0)Mituri. Religii. Popoare (0)Dicţionare. Cugetări. Simboluri
Dicţionare ortodoxe (0)Antologii. Concordanțe (0)Maxime. Cugetări. Sfaturi (0)Semne si Simboluri (0)ACASĂ. Grădina. TIMPUL LIBER
PRACTIC. Util. Casa. Grădina (0)MAMA. Copilul. Adolescența (0)REȚETE sănătoase si de post (0)MEDICINA familiei. Longevitatea (0)TURISM intern. Harti. Atlase. Sport (0)TURISM extern. Hărți. Atlase (0)Cărți și jocuri pentru COPII
Povestiri pentru COPII (0)Jocuri, poezii, rugăciuni, cărti de colorat (0)Povești terapeutice pentru COPII (0)ISTORIE-Politică-Sociologie
ISTORIE-Politică-Sociologie (0)Istorie si patrimoniu ROMÂNESC (0)Lumea IERI (comunism+capitalism) (1)Lumea AZI (globalizare+nihilism) (0)Lumea MÂINE. Viitorologie (0)AFACERI. Dezvoltare personală.Drept
Afaceri. Management. Legislaţie (0)Psihologie. Dezvoltare personală (0)Drept. Legi. Contracte (0)EDUCAȚIE. Cultură. Ştiinţă. Artă
Învățământ. Educație. Vocație (0)Limba română. Limbi străine (0)Artă şi Literatură română și străină (0)Filozofie. Logică. Metafizică (0)IT – Web. Informatică şi calculatoare (0)Ştiinţă. Mistere. Science Fiction (0)Idei de CADOURI
REDUCERI 10-20% (0)Pentru COPII (0)Icoane, cruciulițe s.a. (0)Cărți (0)Naturiste (0)Diverse
Books in foreign languages (0)Reviste (0)Achiziţii inca neclasificate (0)Reviste
Ieromonah Arsenie Boca
Cartile autorului pe care le puteti cumpara din librarie
Cugetari
Acesta este examenul purtării: eşti în stare să vezi în mustrare grija lui Dumnezeu de tine sau numai o treabă de administraţie? De aici se alege folosul sau începi pierderea de vreme. Ieromonah Arsenie Boca
Ar fi grăitor să vă observaţi pe voi înşivă unde petreceţi vremea, de pe unde vă sunt gândurile, unde şi care vi-i comoara, în realitate? (…) Când Dumnezeu este comoara ta, El cuprinde cea mai mare parte din zilele tale, cu El gândeşti, după El umbli, curând te scoate din toate celelalte. Ieromonah Arsenie Boca
Asceza (înfrânările de orice fel) fără iubire e departe de Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viaţa noastră. De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia, primejdia morţii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră. Ieromonah Arsenie Boca
Au zis Părinţii că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. Ieromonah Arsenie Boca
Aveţi preoţii voştri, spovediţi-vă cu încredere toate, dar nu fugiţi de canoanele necazurilor, uneori chiar de pedepse prin oameni. Toate sunt bune. Ieromonah Arsenie Boca
Biserica poate fi cu stăpânirea într-unul din aceste trei feluri de situaţii: - ca Biserică liberă, - ca instituţie socială tolerată, - sau sub stare de persecuţie. Biserica poate dăinui, după împrejurări, sub oricare dintre aceste regimuri: - Dacă Biserica e liberă, credincioşii ei datorează ascultare, ca cetăţeni, orânduirii statului. - Dacă Biserica e protejată sau tolerată, ea nu trebuie să sacrifice nimic statului din doctrina şi instituţiile ei esenţiale. - Dacă Biserica e persecutată, credincioşii n-au dreptul să se revolte contra stăpânirii. În toate situaţiile, autoritatea ei e de ordin spiritual. Capii Bisericii n-au nici o putere în privinţa lucrărilor din afară. Ei nu trebuie să recurgă niciodată nici la aţâţare, nici la împerecheri, nici la violenţă. De altfel Biserica, întrucât este trupul tainic al lui Hristos, urmează până la sfârşitul lumii soarta lui Iisus şi se orientează după chiar această viaţă mai presus de fire. Ca ucenici ai Lui, El ne scoate din lume pe aceeaşi cale pe care primul a mers El. În privinţa aceasta istoria se repetă cu fiecare ins. Când dintre oameni nu mai are cu cine să se mai repete viaţa lui Iisus, însemnează că a venit sfârşitul veacului acestuia. Ieromonah Arsenie Boca
Boala este ultima milă a lui Dumnezeu cu omul care a întârziat cu pocăinţa, cu cel care nu se gândeşte la mântuire. Ieromonah Arsenie Boca
Bolile sunt o pedeapsă sau un drept al satanei de a te chinui în lumea aceasta. Ieromonah Arsenie Boca
Că viciile, în special beţia şi desfrâul, degenerează neamul, dovezile sunt evidente. Spitalele de toate felurile nu se mai ajung. Boala a ajuns o sursă de venit. Ieromonah Arsenie Boca
Calea călugăriei nu e după fire; ea e mai presus de fire, ca atare cere o putere în plus. Se înţelege că o putere mai presus de fire de la Dumnezeu dar şi o capacitate biologică de rezistenţă faţă de pisălogeala obsesiei, a tensiunii firii sau a povârnişului denaturării. Ieromonah Arsenie Boca
Călugărul trebuie să se ferească în sufletul lui de cel ce-l iubeşte ca să nu fie rănit de slava deşartă, precum trebuie să se ferească şi de cei ce-l ocărăsc, ca nu cumva, poate, din nepăsarea lui, să fie hulit Dumnezeu. De aceea călugării nu umblă printre oameni cu ochii pe ei, cătând cunoscuţi sau dorind să stea de vorbă, ci îşi văd de cale cu gândul la Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Cancerul, această misterioasă anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zonă necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos. Ieromonah Arsenie Boca
Când ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o înrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar în structura noastră spirituală, că suntem în pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă. Ieromonah Arsenie Boca
Când credinţa se strâmbă, frâna către păcate slăbeşte (…). Mai mult: se strâmbă înţelesul noţiunii despre bine şi rău, în sensul că binele ar fi plăcerea, iar răul ar fi durerea şi necazul. Când această strâmbare se instalează în minte, biata minte deschide poarta tuturor păcatelor, care se prezintă cu făgăduinţa şi ambalajul mincinos al binelui sau al naturalului. De aci urmează o îngustare a minţii numai către avantaje de acestea mincinoase ale vieţii trecătoare de acum şi de aici. Cei ce nu s-ar lăsa în această îngustare se trezesc rătăcind cu mintea în doctrine orientaliste, care nu au nici responsabilitatea, nici Judecata din urmă, nici o viaţă veşnică, ci o dispariţie într-un neant numit Nirvana. Ieromonah Arsenie Boca
Când crezi despre tine că eşti drept ai închis toate posibilităţile tale de desăvârşire. Când ştii că eşti păcătos, când eşti convins de nedesăvârşirea ta, e semn că Cel desăvârşit e lângă tine şi conştiinţa ta, ochiul celor cereşti, strigă diferenţa între El şi tine. Ieromonah Arsenie Boca
Când crezi despre tine că eşti drept, ai închis toate posibilităţile tale de desăvârşire. Când ştii că eşti păcătos, când eşti convins de nedesăvârşirea ta, este semn că Cel desăvârşit este lângă tine şi conştiinţa ta strigă diferenţa dintre El şi tine. Ieromonah Arsenie Boca
Când iubirea de sine devine cale de urmat, adică egoismul devine normativ de viaţă, acesta poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu, şi omul se descumpăneşte la minte. Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. Ieromonah Arsenie Boca
Când iubirea de sine devine ea cale de urmat, adică egoismul devine normativ de viaţă, acesta poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu, şi omul se descumpăneşte la minte. Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. Ieromonah Arsenie Boca
Când omul îşi minte conştiinţa – devine mincinos – aceasta nu mai funcţionează, ba se şi destramă, omul se di-sociază, se dezechilibrează: moare dinspre Dumnezeu şi suflet, deşi lui i se pare că „trăieşte” (Apocalipsă 3,1) Ieromonah Arsenie Boca
Când soţul nu dă pace sarcinii (zice el că nu poate, sau nu vrea, sau nu se declară stăpân autonom pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Cu disciplina sunt certaţi (unii, genezic prezintă cromozomul criminalităţii, şi, chipurile, circumstanţă atenuantă în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile. Ieromonah Arsenie Boca
Când ţi-a dat Dumnezeu un dar, asigură-l cu întrebarea şi ocroteşte-l cu smerenia; şi cu atât mai vârtos nu ieşi din sfatul unuia din nebăgaţii de seamă slujitori ai lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Cârmuirea neamurilor tot de sus se face. Ieromonah Arsenie Boca
Căsătoria a doua de obicei este mai rea ca prima. Ieromonah Arsenie Boca
Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine. Ieromonah Arsenie Boca
Cauza desfigurării omului stă în căutarea greşită a fericirii sale în lucrurile acestei lumi. (…) Să fii în lume, dar totdeauna mai presus de lume. Nu îngusta rostul vieţii numai la idealuri pământeşti! Împlineşte-le şi pe acelea, dar totdeauna fii mai presus de ele! Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu răutatea şi infirmitatea lumii, trebuie să-ţi asiguri viaţa în Dumnezeu, care nu te minte, cum te minte mai sus pomenita lume. Ieromonah Arsenie Boca
Cauza desfigurării omului stă în căutarea greşită a fericirii sale în lucrurile acestei lumi. Făptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu, are ceva din infinitatea Tatălui său, care nu se satură, nu numai cu roşcovele porcilor, dar nici cu nimic altceva, decât cu desăvârşirea lui Dumnezeu. E atât de mare sufletul omului – după obârşia sa –, cât numai Dumnezeu îl poate umple. Cu orice altceva de-ai încerca să-ţi saturi sufletul, nu faci altceva decât să ţi-1 îngustezi pe măsura dorinţei urmărite: asta-i desfigurarea lui! Cu alte cuvinte renunţi la înrudirea ta cu Dumnezeul nemărginirii şi te lipeşti de ceea ce mulţi Părinţi ai Bisericii o izbesc cu o vorbă aspră: „Curva lume”. Să fii în lume, dar totdeauna mai presus de lume. Nu îngusta rostul vieţii numai la idealuri pământeşti! Împlineşte-le şi pe acelea, dar totdeauna fii mai presus de ele! Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu răutatea şi infirmitatea lumii, trebuie să-ţi asiguri viaţa în Dumnezeu, care nu te minte, cum te minte mai sus pomenita lume. Ieromonah Arsenie Boca
Ce este creştinismul? A doua creaţie a omului. Pe butucul sălbăticit al firii omeneşti, a altoit Dumnezeu o mlădiţă nobilă, un om de alt neam decât oamenii pământeni, un om ceresc. Acesta ni s-a făcut nouă fire nobilă şi, ajutat de concursul libertăţii şi voinţei noastre, noi trebuie să dăm roade cereşti: felul de a fi, faptele şi cuvintele lui Iisus. Cu un cuvânt, prin îmbrăcarea noastră de la Botez şi celelalte Sfinte Taine, în Hristos, prin această naştere a noastră din nou, desăvârşirea – după care tânjim din străfunduri de fiinţă – a devenit posibilă. Ieromonah Arsenie Boca
Cea mai primejdioasă este mândria sfântului, de aceea sfinţii adevăraţi sunt cei ce nu ştiu că sunt sfinţi, ce ţin morţiş că-s păcătoşi. Ieromonah Arsenie Boca
Cei care osândesc păcatele altora şi nu le văd pe ale lor vor cădea şi ei întocmai, pentru că nu s-au rugat, ci au judecat! Ieromonah Arsenie Boca
Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un râu mare, dar stau la marginea lui, aşteptând până trece toată apa. În vicleşugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai mulţi. Ieromonah Arsenie Boca
Cel ce intră în cinul monahal trebuie să ştie că tocmai aici în singurătate năvăleşte în mod deosebit duhul cel rău asupra sufletului, dorind să-l abată de la calea cea dreaptă a mântuirii. Cel ce trăieşte în lume se luptă cu demonii ca şi cu mieii, iar cei ce petrec în singurătate se luptă cu ei ca şi cu tigrii şi cu leoparzii. Ieromonah Arsenie Boca
Cine îşi vede păcatele va vedea pacea. Ieromonah Arsenie Boca
Cine nu înţelege că duhovnicul este cel pe care Iisus Hristos l-a lăsat să ierte păcatele oamenilor, în faţa căruia omul să-şi plece capul şi mândria, acela e un om pierdut, căci Iisus Hristos a zis Apostolilor: „Iată vă dau vouă putere de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor”. Deci Hristos nu a dat această putere la toată lumea, ci numai Apostolilor, şi apoi ei au sfinţit Episcopi şi preoţi prin punerea mâinilor pe capul lor. Aşa că orice mijlocire de împăcare a omului cu Dumnezeu se face prin preot. Ieromonah Arsenie Boca
Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit, aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşartă; ci de a creşte sufletul şi pe aripile artei mântuirii. Ieromonah Arsenie Boca
Conflictele sunt numai între filozofi, nu între sfinţi. Nu există doi filozofi să se înţeleagă şi nu există nici o contradicţie între sfinţi. Ieromonah Arsenie Boca
Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi. Ieromonah Arsenie Boca
Credinţa nu implică numaidecât o tămăduire organică. Credinţa numai atât ne dă: „linişte sufletească” în orice împrejurare ne-am găsi. Viaţa cere şi răbdare. Răbdarea e o virtute şi o credinţă. Pe deasupra, liniştea sufletească o mai asigură şi convingerea că suferinţele pe care le avem de dus, inevitabil sunt cu un rost. Ieromonah Arsenie Boca
Creştinii, purtători de Duh şi trăitori ai lui Hristos, adesea gustă aroma Împărăţiei ce va să vie; trăiesc momente în viaţă de o negrăită bucurie şi de un nespus cuprins sufletesc, încât pentru ei cele de dincolo au o evidenţă absolută. Ieromonah Arsenie Boca
Creştinului nu-i poate face rău nici cel care-l omoară. Ieromonah Arsenie Boca
Cu adevărat, iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale, spre desăvârşire (I Corinteni 12, 31); printr-însa avem înlăuntrul nostru împărăţia Cerurilor. Ieromonah Arsenie Boca
Cu cât cineva se apropie mai mult de Dumnezeu, prin ascultarea poruncilor, cu atât îşi vede mai mult defectele sale şi nu se mai ocupă de defectele altora. Atunci, ceea ce eşti vorbeşte mai tare decât ceea ce spui. Ieromonah Arsenie Boca
Cu divorţul nu scapi de greşelile făcute. Acestea te urmăresc în alte căsătorii sau în orice altă parte ai lua-o. Ieromonah Arsenie Boca
Cu studenţii de la Sibiu m-am înţeles că dacă mai fumează şi nu luptă împotriva acestei patimi aşa de mici, la pereţi nu mă mai duc să vorbesc. Nu tabacul e păcătos, ci neputinţa de care dau dovadă. Iar dacă tu azi te-ai împărtăşit cu Hristos, cum cutezi să pui în gura Lui ţigară? Iar Sfânta Împărtăşanie, dacă n-aţi ştiut v-o spun, se consumă toată, în întregime, nu dă nici un rest, aşa că Hristos e în trupul, în vinele noastre. Ieromonah Arsenie Boca
Cu studenţii de la Sibiu m-am înţeles că dacă mai fumează şi nu luptă împotriva acestei patimi aşa de mici, la pereţi nu mă mai duc să vorbesc. Nu tabacul e păcătos, ci neputinţa de care dau dovadă. Iar dacă tu azi te-ai împărtăşit cu Hristos, cum cutezi să pui în gura Lui ţigară? Iar Sfânta Împărtăşanie, dacă n-aţi ştiut v-o spun, se consumă toată, în întregime, nu dă nici un rest, aşa că Hristos e în trupul, în vinele noastre. Ieromonah Arsenie Boca
Cugetul e veriga lui Dumnezeu şi de Dumnezeu pusă în noi, de care agaţă Dumnezeu mila Sa şi ne atrage la Sine. Ne-ar cuprinde Dumnezeu cu totul şi ne-ar îmbrăca în lumină, însă nu găseşte în noi loc curat de care să ne cuprindă decât această singură verigă. Nu tânjim noi spre Dumnezeu cum tânjeşte Dumnezeu spre noi. Pe noi dragostea lui Dumnezeu ne arde. Până când încă mai zăbovim în păcate şi nu ne desfacem de ele, dragostea lui Dumnezeu spre noi ne este foc arzător, iar apucându-ne de ispăşirea păcatelor ni se face bucurie şi pace şi lumină dumnezeiască. Ieromonah Arsenie Boca
Cum să ne închipuim pe Dumnezeu? Rugăciunea curată nu pune chip pe minte. Singurul chip al lui Dumnezeu e Iisus. Icoanele sunt cinstite, dar cei ce prind rugăciunea minţii nu se mai roagă prin icoane, ci prin duh: „Duh este Dumnezeu şi adevăraţii închinători în Duh şi în adevăr, se cade să I se închine” (Ioan 4, 24). Expresia „Cel vechi de zile” (Daniel 7,9) pune un tipar pe minte, îţi prezintă un moş bătrân cu atribute divine. Antropomorfismele, analogiile cu omul, au fost întotdeauna îndreptăţite critical. O ironie antică spune că dacă boii ar şti sculptura, 103 zeii ar avea coarne. Sfinţii Părinţii ai deşertului multe războaie au dus cu fantezia. Sfântul Maxim Mărturisitorul a găsit că definiţiile lui Dumnezeu de la Iisus nu angajează fantezia, nu pun tipar pe minte. „Duh este Dumnezeu, iubire şi adevăr”, ca atare nu-L putem „vedea”, nu oferă imaginaţiei cinematografiei noastre nimic. De aceea avem impresia că credinţa noastră în Dumnezeu e un risc sau, cum spune Pascal, un pariu al raţiunii. De fapt credinţa e o asceză a raţiunii. Dar e şi o anulare a fanteziei. Fiindcă Dumnezeu e de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea lui Dumnezeu ne cere şi pe noi în întregime, într-un alt mod de a fi. Ieromonah Arsenie Boca
Cum zice un Părinte, Antihrist – care nu se mulţumeşte numai cu necredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora – nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din inima şi mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ; şi nu râvneşte, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumnezeu, iar în locul Lui să-şi împlânte în sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară. Ieromonah Arsenie Boca
Cunoaşterea armonică, adică sub cele mai fundamentale aspecte, a persoanei, este calea cea mai sigură care duce la o căsătorie bună. O atenţie deosebită se impune tinerilor teologi, care optează pentru preoţia de mir, în alegerea fiinţei care va trebui să-i fie nu numai soţie ci şi colaboratoare, să fie o adevărată preoteasă. Aceasta deoarece căsătoria nefericită a preotului are urmări din cele mai dezastruoase atât pentru preot, cât şi pentru credincioşii pe care-i păstoreşte. Atenţie deci: viitoarea soţie a unui preot, pe lângă alte calităţi – sănătoasă trupeşte, gospodină, modestă – trebuie să aibă şi o credinţă puternică şi luminată în Dumnezeu. Să aibă dragoste faţă de Biserică şi de credincioşii în mijlocul cărora va trebui să trăiască. Luxul, mândria, privirea de sus, sunt mari defecte ale unei soţii de preot, în condiţiile vieţii de azi a oamenilor. Ieromonah Arsenie Boca
Cunoştinţa smerită de sine însuşi e mai de preţ decât orice ştiinţă; a te birui pe tine e mai mult decât a birui lumea. A învia sufletul tău, mai mult decât a învia morţii. Ieromonah Arsenie Boca
Cuvântul a ajuns vorbă: vorba, vorbe… vorbele, slăbiciune; slăbiciunea, patimă… Cine vorbeşte mult ajunge de nu mai are nici o autoritate în cuvântul lui. Pe vorbele lui nu mai dă nimeni nimic. Om de cuvânt e numai acela care vorbeşte puţin şi împlineşte cu fapta ceea ce zice. Un atare om are autoritate. Autoritatea vine de la cuvântul autor. Deci cum poate avea autoritate un om ale cărui fapte sunt în raport invers proporţional cu cuvântul său? Ieromonah Arsenie Boca
Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi trăiesc până la Judecata de apoi, dimpreună cu toate urmările lor. De aceea se zice că zece porunci are înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu “dreptatea” pe care n-o avem, şi necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. Drept aceea, când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări şi blesteme, nu te pripi cu mintea şi nu sări cu gura, răspunzându-i ce nu trebuie. Nu-1 întreba pe el: „De ce mă ocărăşti?”; ci întreabă-te pe tine: „Oare de ce mă ocăreşte omul acesta?”. În orice caz, răspunde ca David: Pentru păcatele mele Domnul i-a poruncit să mă ocărască şi să mă blesteme; dar nădăjduiesc, pentru năpăstuirea ocării, mila lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă nu te dezmeticeşti „astăzi”, să pricepi unde erai şi să ieşi la lumina lui Hristos, „mâine” poate că te înghite moartea şi în ce te-a aflat moartea, în aceea vei fi pe vecii vecilor – căci vremea ta s-a sfârşit şi tu n-ai băgat de seamă. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă oamenii îţi vor face dreptate, Dumnezeu ce să-ţi mai facă? Greu înţelegi că lumea şi oamenii nu pot face dreptate. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând… Lasă-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă, odată se sparge şi n-are cine-l lega. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă omul ar fi cine se crede, ar da ordin naturii şi ea ar trebui să îl asculte. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei. De aceea noi, cunoscându-L pe El stăpânul ei, noi ne rugăm, şi, deşi nevrednici, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea. Natura nu ascultă de autoritatea omului, ci ascultă de autoritatea lui morală, de sfinţenia lui. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului, prea puţin de ştiinţa lui, şi deloc de autoritatea lui. Ascultă însă de smerenia lui. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, şi pe alţii iarăşi îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită, care cere să iubeşti pe tot omul la fel, deopotrivă. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă prin porunci Domnul ni se îmbie, aşa-zicând, dinafară, ca principiu atractiv, prin virtuţi Domnul se manifestă dinlăuntru, ca principiu impulsiv. Porunca ar fi Cuvântul lui Dumnezeu ca îndemnare dinafară, iar virtutea ar fi Cuvântul lui Dumnezeu ca îndemnare dinlăuntru. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă radiaţiile medicale produc diferite stricăciuni în structura noastră celulară, printre care şi sterilitatea – un fel de mutaţii mortale în structura noastră genetică – atunci e de la sine înţeles că razele, puterea Duhului Sfânt, puterea supremă dătătoare de viaţă, produce mutaţii dătătoare de nou echilibru genetic, care favorizează ne-pătimirea ca echilibru al firii. Că pe unii nevoia aceasta a firii îi duce până la crimă, până la nebunie şi chiar sinucidere. Adică e un dezechilibru. Acum înţelegem posibilitatea convertirii Mariei Egipteanca şi, peste tot, mecanismul convertirii, plecând de la nivel de conştiinţă până la nivel genetic, a oricărei energii rebele a firii. Şi convertirea aceasta însemnează: readucerea energiilor firii la rostul cu care au fost create, rostul de dinainte de cădere, fapta, accidentul care a fost deviere, de-naturare, de-reglare, dez-echilibru, ob-sesie, a-nomalie, fără-de-lege, para-noie, ne-bunie a unei energii de viaţă dătătoare. Căderea s-a înscris în codul genetic ca o biruinţă asupra diavolului şi s-a transmis tuturor urmaşilor, născuţi pe calea acestui instinct deviat. (…) „Îmbogăţirea în Dumnezeu”, adică în Duhul Sfânt – energia supremă şi singura capabilă să schimbe în bine însăşi structura slăbită sau decăzută a omului. Căci lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinţă unde este şi credinţă, chiar şi numai cât cel mai mic bob de muştar. Ieromonah Arsenie Boca
Dacă vei trăi după trup, atunci îţi vei pierde sufletul şi trupul, iar de vei trăi după Dumnezeu, atunci le vei mântui pe amândouă. Ieromonah Arsenie Boca
De aceea e necesar ca tinerii să se căsătorească la timp, înainte de a cădea în toate păcatele trupeşti, să fie căsătoriţi legitim, civil şi bisericeşte; să trăiască în armonie spirituală, prin iubire reciprocă, după o anumită rânduială, disciplină şi cuminţenie, să nască copii. La această stare ajung cei care şi-au format o concepţie creştină sigură de viaţă… Ieromonah Arsenie Boca
De câte ori a fost provocat, Iisus n-a rămas dator, ci le-a făcut fariseilor cele mai aspre mustrări – deşi cu linişte –, chiar dacă era invitatul lor la masă. Iisus nu putea suferi încremenirea religiei în formalism, obiectivare sau socializare. Aceasta era o decădere în Israel, permanent combătută de Iisus: căderea în literă, care ucide şi confiscă duhul; ori El aducea duhul care dă viaţă şi face liber. Ieromonah Arsenie Boca
De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunoştinţa prin care este sfatul şi dreapta socoteală. Ieromonah Arsenie Boca
De obicei, pătimesc de cancer cei ce nu postesc niciodată. Cancerul încă n-are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării. Ieromonah Arsenie Boca
Deci e cu putinţă corectarea unei vieţi greşite. Vârsta nepriceperii pune păcatul ca sens al vieţii sale. Dumnezeu te aduce la cale, la sens. Ieromonah Arsenie Boca
Desăvârşirea şi iubirea de vrăjmaşi nu sunt nici măcar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare cu împlinirea sau neîmplinirea lor, stăm sau cădem din creştinism. Ieromonah Arsenie Boca
Destrămarea religiei provine dintr-o destrămare a minţii în formalism, care apoi se stinge şi el dintr-o reacţiune împotriva lui. Ieromonah Arsenie Boca
Devreme, în adolescenţă, uneori şi mai devreme – la pubertate – apar faptele rele ale curviei, patimi legate de instinctul sexual. Aşa se învaţă mai întâi onania – păcatul lui Onan (Facerea 38, 9) – această uzură a instinctului sexual. Odată învăţată, greu te mai poţi dezvăţa de ea şi uneori ţine şi după însurătoare. Numai prin spovedanie poţi fi iertat şi izbăvit, prin hotărâre eroică. Sarsailă l-a învăţat pe Onan şi-i învaţă pe toţi ceilalţi. Se învaţă şi în armată şi în închisori... dar este cu mare primejdie, fiindcă materialul eliminat e de foarte mare trebuinţă creierului, căci o parte se varsă în sânge şi ţine creierul în echilibru. Ieromonah Arsenie Boca
Dezamăgirea şi nemulţumirea sunt camuflările mândriei. Dacă cel în cauză îşi închide sufletul de către povăţuirea duhovnicească, pentru că aceasta taie amăgirea de sine din care creste dezamăgirea, bobul de grâu se schimbă în tăciune şi se crede grâu nedreptăţit. Aceasta este iubirea de sine pe care o menţine mândria şi punctul de vamă al diavolului. Sufletele slăbănogite de mândrie stau totuşi pururea încordate în legitimă apărare de către orice îndregători, gata să-şi apere dreptatea şi să-şi justifice întristarea, să-şi explice ei mai bine cauza şi niciodată nu simt trebuinţă să asculte şi să urmeze, dacă este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Ieromonah Arsenie Boca
Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună. Ieromonah Arsenie Boca
Din apele diavolului cu care îneacă lumea nu este scăpare decât în corabia mântuirii: Biserica lui Hristos şi lucrarea ei între oameni. Se zbat oamenii în apele amare ale diavolului, şi totuşi lucru de neînţeles: unii nu vor să întindă mâna să scape; scuipă mâna ce li se întinde ca să-i scape. Ieromonah Arsenie Boca
Din toate suferinţele care tulbură furios viaţa omenească, cea mai mare este ura, duşmănia şi răzbunarea; unul şi acelaşi diavol: boarea iadului între oameni. Ieromonah Arsenie Boca
Din toate suferinţele care turbură furios viaţa omenească, cea mai mare este ura, duşmănia şi răzbunarea: unul şi acelaşi diavol: boarea iadului între oameni. O, tu ură, care vii din iad şi faci şi lumea iad!... Ieromonah Arsenie Boca
Dincolo de cele văzute, în fondul lor, al răsfrângerii lor în suflet, e Raiul şi Iadul: două posibilităţi ale libertăţii tale, două eternităţi paralele, aici stându-ţi amândouă la îndemână, dar dincolo cu o prăpastie de netrecut între ele. Ieromonah Arsenie Boca
Disciplina ascultării ridică firea din infirmitate precum scoate şi mândria din personalitate. Ascultarea face şi pe leneşi şi pe vicleni să-şi dezgroape talantul, precum acoperă şi pe cei talentaţi de jefuirea slavei deşarte. Ieromonah Arsenie Boca
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ. Ieromonah Arsenie Boca
Două moduri de-a exprima legea. Dacă o înţelegem, devine pentru noi o forţă, un povăţuitor şi un sprijin; şi care, în caz contrar, ne spulberă ca pe-o nimica. Ieromonah Arsenie Boca
Dragostea în Duhul lui Hristos, în trei vârste se vede: În iubirea aproapelui ca pe tine însuţi (Matei 19, 19); În iubirea mai mult ca pe tine însuţi – iubirea de vrăjmaşi (Matei 5, 44); În iubirea ca jertfă pentru oameni (Ioan 15, 13). Până la măsura iubirii de vrăjmaşi sunt datori să ajungă toţi creştinii, care au de gând să se mântuiască; pe când la vârsta a treia a iubirii, foarte puţini ajung. Ieromonah Arsenie Boca
Dumnezeu iartă neştiinţa, dar viclenia ba. Ieromonah Arsenie Boca
Dumnezeu vrea să ajute pe toţi, dar nu toţi primesc purtarea Sa de grijă. Aşa se face că sunt oameni păcătoşi care n-au necazuri. Pe aceştia i-a lepădat Dumnezeu. Căci ştiindu-le firea, precum că nu au leac şi nu pricep nimic din ocârmuirea Sa, îi lasă în păcatele lor Ieromonah Arsenie Boca
Dumnezeu, întrucât prevede mişcările libertăţii omeneşti, singur El ştie şi deţine etapele timpului, cât va mai fi timp. Cele bune lungesc „ziua omului” la mii de ani înaintea lui Dumnezeu, e când cele rele scurtează mia de ani la o zi – „Ziua Domnului”. Mia de ani poate să însemneze toată istoria omului pe pământ, a omului până la „ziua Domnului”, căci „Fărădelegile strigă judecata, şi rugăciunile sfinţilor”. Ieromonah Arsenie Boca
Dumnezeu, trăit din toată sinceritatea fiinţei, e singura cale care mai poate aduce pace între oameni şi bună învoire; toate celelalte rezolvări, alături de trăirea creştinismului, grăbesc apocalipsul. Ştiinţa fără Dumnezeu şi împotriva omului s-a apucat să facă şi nebunia ei cea mai de pe urmă: desfacerea şi aprinderea stihiilor. Ieromonah Arsenie Boca
E atât de mare sufletul omului, după obârşia sa, încât numai Dumnezeu îl poate umple. Cu orice altceva de-ai încerca să-ţi saturi sufletul, nu faci decât să ţil îngustezi pe măsura dorinţei urmărite: asta-i desfigurarea lui! Ieromonah Arsenie Boca
E bine dacă nu ai o inimă de piatră, dar nu e bine dacă ai o mână uscată, care nu se deschide în faţa săracului. Ieromonah Arsenie Boca
E de trebuinţă ca omul să ştie câtă minte are. Dar cel ce se miră de mintea sa este pierdut. Ieromonah Arsenie Boca
E foarte semnificativă întreita cufundare a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totală însemnează atât moartea Domnului pentru noi cât şi moartea omului vechi, omul păcatului. Numai cu preţul acestei morţi ne învrednicim de ungerea cu Sf. Mir. prin care ni se împărtăşesc, după orânduirea lui Dumnezeu, darurile Duhului Sfânt şi de unirea cu Omul cel nou, cel venit din Ceruri, prin taina Sfintei împărtăşanii. Ieromonah Arsenie Boca
E greu să nu vezi soarele, dar mai greu e să nu vezi adevărul. Ieromonah Arsenie Boca
E semnificativ ce cerem de la Dumnezeu. Zice cineva că pe om îl poţi cunoaşte mai bine după întrebările pe care le pune, decât după răspunsurile pe care le dă. Ieromonah Arsenie Boca
E ştiut că pentru a scoate un gând rău din inimă trebuie să o învălui de mai multe ori în cuvântul cel bun, ca să o izbăveşti din robia gândului rău. Asta e calea cea mai lungă: calea de la minte la inimă. Ieromonah Arsenie Boca
Eforturile fizice ajută la curăţirea reziduurilor din organism, mai ales efortul făcut prin mergerea la munte; deşi se resimte, provoacă arderea totală a reziduurilor organice şi a otrăvurilor: se ard şi grăsimile şi astfel sănătatea se menţine; deci mergerea la munte este un ajutor preţios în menţinerea sănătăţii. Ieromonah Arsenie Boca
Eforturile fizice ajută la curăţirea reziduurilor din organism. Ascensiunile la munte şi efortul pe care trebuie să-l faci curăţă ţevăria. Adică oxigenează arterele şi le curăţă şi astfel nu se ajunge la îngroşarea lor. Aerul, muntele şi oxigenul înlătură răutăţile şi calcifiază oasele. Ieromonah Arsenie Boca
Egoismul măreşte întotdeauna vrednicia noastră în proprii ochi! Nu e nimic mai uşor decât să te înşeli pe tine însuţi şi înfumurându-te cu slava deşartă să te socoţi că eşti ceva, nimic fiind. Ieromonah Arsenie Boca
El e “acela” care va veni în numele său – nu al lui Dumnezeu – evreu de neam, care va tirani sub ascultarea sa tot pământul. Căci “acela” va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împărăţiilor pământului (Matei 4, 8-9). Ieromonah Arsenie Boca
Ereditatea nu fixează poziţii fatale, din care nu putem ieşi, ci limite mai mult sau mai puţin fixe, după cum e vorba de o însuşire sau alta, în cadrul cărora mediul ne fixează poziţia. Ieromonah Arsenie Boca
Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni şi post, ci vă îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o. Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, căci mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările, vă veţi bucura. Ieromonah Arsenie Boca
Evreii urau de moarte stăpânirea romană, dar ca să termine cu Iisus, erau dispuşi ca să apeleze la oricine. Astfel, au fost în stare de data aceasta să se facă apărătorii cei mai ascuţiţi în slujba celor mai mari duşmani ai lor, romanii, numai şi numai ca aceştia să-i scape de cel mai îngrozitor coşmar al istoriei lor: Iisus. Au făcut-o şi pe aceasta. Coşmarul acesta al lor s-a mărit cu veacurile, de proporţiile lumii, încât pretutindeni dau de Iisus. Nici porţile iadului nu le-au putut ajuta să scape de El. Nu le-a rămas decât aruncarea lumii în Apocalipsă. Şi aceasta o vor face. Ieromonah Arsenie Boca
Examenele se iau mai uşor în stare de castitate ori de înfrânare, de abstinenţă, pentru că se convertesc mai uşor energiile în inteligenţă. Energia genezică (energia hormonală a seminţei de om) alimentează creierul şi mai ales centrul memoriei şi-ţi poţi lua examenele fără frică. Cei ce însă îşi tâlhăresc această energie să nu se aştepte la bune, ci la rele. Se ştie că marii savanţi îşi convertesc endocrin energia lor aproape total şi nu au nevoie de femeie. Ieromonah Arsenie Boca
Explicaţia lui Iuda: Credea în Dumnezeu, dar nu credea în Iisus. Izbăvirea 117 politică a lui Israel o punea mai presus de marea operă a lui Iisus: mântuirea omului. Pe aceasta n-o înţelegea Iuda. Se crampona într-o contradicţie surdă cu Iisus. Nu l-au putut scoate din contradicţie nici darurile excepţionale, pe care le dase Iisus la toţi; nu-1 lărgise sufleteşte nici însăşi Iubirea, care strălucea în Iisus. (Tradiţia spune că pe Iuda îl rodea invidia că Iisus mai mult îl iubeşte pe Ioan decât pe el.) Adevărul n-a încăput în Iuda, cum n-a încăput în farisei. Structura lui era o dizarmonie - un haos. De aceea Satana întru ale sale a intrat. Ieromonah Arsenie Boca
Fapta bună ce se poate face în ceasul de acum nu trebuie s-o amânăm pentru mai târziu. Trebuie să ne folosim vremea. Vai de cel leneş! Va căuta vremea pe care a întrebuinţat-o rău şi nu o va mai afla. Ieromonah Arsenie Boca
Fapta bună e bună numai dacă e acoperită de smerenie. (Nu de făţărnicia smereniei sau de interes acoperit.) Ieromonah Arsenie Boca
Fără judecata din urmă (atât a vieţii particulare la încetarea vieţii pământeşti, cât şi a vieţii de obşte a tuturor oamenilor datorită unui cataclism), creştinismul ar fi incomplet, n-ar angaja viaţa şi i s-ar fi stins continuitatea. Judecata revelează structura noastră sufletească – responsabilitatea, libertatea duhului, vinovăţia pentru pierderea acestei libertăţi sau răsplata pentru realizarea acestei libertăţi, de care suntem conştienţi la nivelul conştiinţei. Ieromonah Arsenie Boca
Fără smerenie nu dai de Dumnezeu, ci de înşelătorul; fără întrebare nu intri pe poartă, ci sari pe aiurea şi cu tâlharii te socoteşti. Râvna fără întrebare şi părerea sar măsura. Ieromonah Arsenie Boca
Fără uscarea izvoarelor rele, fără scoaterea din rădăcină a patimilor – ca pe urmă locul să fie ars cu lacrimile pocăinţei – fără netezirea scurmăturilor pe care le-au făcut în fire porcii patimilor: dealuri şi văi, nu e chip de a primi pe Iisus şi-a ajunge în ceata a doua a luptătorilor, a celor sporiţi. Ieromonah Arsenie Boca
Fecioria nestricată să o aibă şi feciorii [nu numai fetele]. Faceţi bine şi ţineţi posturile, osteniţi-vă trupurile să nu zburde şi nu uitaţi că este Dumnezeu, Care ajută pe tot omul ce zice: „Doamne, ajută!”. Întăriţi-vă cu Sfânta Împărtăşanie şi nu se poate să nu se poată. Ieromonah Arsenie Boca
Firea noastră, aşa cum ne-a rămas, e uitucă, leneşă şi necredincioasă. În faţa neputinţelor n-o ia către Dumnezeu, ci către întristare. Din motivul acestor slăbiciuni de căpetenie, mulţi pierd vremea şi nu mai prind gustul vieţii duhovniceşti; căci în noi Duhul lui Dumnezeu crede în Dumnezeu. Duhul e osârduitor, Duhul lui Dumnezeu nu se descurajează în faţa neputinţei. Duhul Sfânt ridică firea din moartea şi superficialitatea ei. Ieromonah Arsenie Boca
Focul tinereţelor crede că poate înşela pe Dumnezeu, lăsându-i bătrâneţele. Căci întrebare dacă vei ajunge bătrâneţele şi, cu o aşa socoteală de viaţă, întrebare dacă o grămadă de doage şi cioburi se vor mai putea pocăi şi vor fi primite. Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un râu mare, dar stau la marginea lui, aşteptând până trece toată apa. În vicleşugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai mulţi. Ieromonah Arsenie Boca
Focul tinereţelor crede că poate înşela pe Dumnezeu, lăsându-i bătrâneţele. Căci întrebare dacă vei ajunge bătrâneţele şi, cu o aşa socoteală de viaţă, întrebare dacă o grămadă de doage şi cioburi se vor mai putea pocăi şi vor fi primite. Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un râu mare, dar stau la marginea lui, aşteptând până trece toată apa. În vicleşugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai mulţi. Ieromonah Arsenie Boca
Fumatul, beţia, desfrâul – sau patimile sinuciderii. Ştiinţa e departe de a şti totul; dar din puţinul pe care îl ştie, nu există nici măcar un singur element care să disculpe fumatul. Ieromonah Arsenie Boca
Gândurile lui Sarsailă îşi pierd puterea când sunt spuse, denunţate. Mai greu este cu neajunsurile ereditare ţesute în fire. La obârşie şi acestea tot pe cel viclean îl au la rădăcină. Sunt neputinţe ereditare de care greu scapi, ba de unele din ele nu scapi. Ieromonah Arsenie Boca
Gândurile, oricât de „nebune” ar fi, încă nu sunt înfrângeri şi păcat, oricât „se impun”, muncind mintea. Păcatul începe de la învoirea spre faptă şi fapta propriu-zisă. Ieromonah Arsenie Boca
Greutatea crucii atârnă la noi, de greutatea păcatelor făcute. Păziţi-vă de păcate şi nu veţi avea atâta suferinţă de dus. Ieromonah Arsenie Boca
Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om; aşa va avea de toate. Pe când, dacă omul Îl exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii şi a vieţii 99 (ceea ce numai în fantezia lui e cu putinţă şi nicidecum în fapt), va avea şi atunci, dar ca un hoţ, nu ca un fiu, până, treptat, va ajunge să nu mai aibă nimic. Dumnezeu nu Se lasă expropriat! „Grija” zilei „de mâine” e o grijă presantă. Când conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie, nu le îngăduia grija zilei „de mâine”: mana se strica. Pâinea cea de toate zilele o cerem pentru „astăzi”. Chiar nevrând, suntem sfătuiţi să trăim prin credinţă. Ieromonah Arsenie Boca
Iartă pe cel ce te ocărăşte că şi tu ai nevoie de iertare de la Dumnezeu. Dacă noi iertăm, vom fi şi noi iertaţi. Domnul a spus şi nu se va lepăda de cuvântul Său. Cum ne vom purta cu semenii, aşa se va purta şi Dumnezeu cu noi. Dumnezeu ne-a dat judecata noastră în mâinile noastre. De noi atârnă, de aici, de pe pământ, să hotărâm de mai înainte condamnarea şi sentinţa asupra noastră. (…) Cruţaţi-vă unii pe alţii, ca să vă cruţe şi pe voi Domnul. Să fim îngăduitori cu vrăjmaşii noştri, pentru ca să-L dobândim pe Dumnezeu, Care este îngăduitor cu noi. Să nu ai duşmănie împotriva nici unui om, fie el şi rău, altfel rugăciunea ta nu va fi plăcută lui Dumnezeu. Cum vei spune „Doamne, miluieşte” dacă tu nu miluieşti? Zadarnice sunt rugăciunile şi nevoinţele omului care întreţine în inimă răutatea împotriva aproapelui. Rugăciunea pomenitorului de rău e totuna cu semănatul pe piatră. Unde nu e pace, acolo nu e Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Idealul nu este o idee sau o situaţie viitoare optimă, idealul e o fiinţă. E ceva după care tânjeşte din străfunduri fiinţa omenească. E cunoscută aşteptarea exasperată a lui Mesia în Israel, ca o ultimă salvare a omului. Acesta şi este idealul: salvarea omului din neant. Ieromonah Arsenie Boca
Idealurile omeneşti n-au consistenţă şi n-au garant, deoarece se deapănă în planul vremelniciei şi al tragicului ei. De aici se întâmplă că termenul „ideal” duce 101 un ponos nedrept în spate, înţelegându-se prin el termenul unei dorinţe nerealizabile. Legarea omului de efemerul vieţii îi compromite şi termenii; dacă însă trăieşte conştiinţa veşniciei sale, idealul Tatălui nostru nu mai e un termen, ci un fapt. Idealul numit aşa în lumea trecătorului e un fapt real în lumea duhovnicească. Cine e convins de veşnicia sa trăieşte încă de pe acum clipe în lumea duhovnicească; cine nu e convins are zarea mai scurtă şi cade pradă decepţiilor. Darul lui Dumnezeu e că poţi creşte în vedere, până la cea mai largă perspectivă a existenţei. Ieromonah Arsenie Boca
Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată. Ieromonah Arsenie Boca
Iisus a ridicat căsătoria la rangul de Taină. Căsătoria, dacă ar fi trăită de soţi la valoarea şi cuviinţa ei de Taină, ar da şi roade vrednice de Tainele lui Dumnezeu Ieromonah Arsenie Boca
Iisus destăinuieşte un nou fel de viaţă: trăirea în Providenţă, trăirea în riscul credinţei. Iisus n-a detestat munca, dar a arătat-o atârnătoare de binecuvântarea lui Dumnezeu. A zis chiar, prin apostolul Pavel: „Cine nu munceşte nici să nu mănânce!” (II Tesaloniceni 3,10). Dar numai că munca prin credinţă se binecuvintează, iar prin necredinţă ajunge o muncă zadarnică de Sisif. Ieromonah Arsenie Boca
Iisus n-a pus accentul pe minuni, ci pe cunoaşterea lui Dumnezeu şi pe curăţia inimii, iar la acestea se ajunge, de cele mai multe ori, plângând. Ieromonah Arsenie Boca
Iisus, Care porneşte totdeauna de la cele văzute către cele nevăzute, nu-i zice adulterin doar celui care fură soţia fratelui său, dar chiar şi celui ce o priveşte pe drum, cu ochii poftei . Nu-i adulterin doar cel ce se dă într-ascuns cu femeia altuia, ci şi acela care, după ce a alungat-o pe a sa, se însoară cu alta. Ieromonah Arsenie Boca
În cartea vieţii noastre se află multe pagini întunecoase; aceste pagini trebuie spălate cu lacrimile pocăinţei. Păcatul pune pe noi o astfel de pată pe care noi n-o putem spăla nici cu o mie de izvoare, ci numai cu lacrimile şi pocăinţa noastră. Ieromonah Arsenie Boca
În cazul viciului sau a greşelilor de convieţuire, apariţia cancerului care ucide soţia se răstoarnă iarăşi în răspunderea soţului. Soţul care nu vrea copii nu trebuie luat; e un criminal camuflat al soţiei sale. Nu e din turma lui Hristos. Ieromonah Arsenie Boca
În împărăţia lui Dumnezeu nu intră nimic necurat. Deci ne putem închipui ce puţini sunt aceia care rămân în împărăţie, încă de la judecata particulară, pentru veşnicia nesfârşită. Ieromonah Arsenie Boca
În împărăţia religiei, libertatea nu e un concept abstract, ca în câmpul cunoaşterii în general, aci ea e o structură a omului devenit spiritual, străbătut de adevăr, încă din veacul acesta. Unul ca acesta, chiar de-ar tăcea, mărturiseşte înaintea oamenilor pe Iisus, Cel ce l-a făcut liber. Ieromonah Arsenie Boca
În mâncarea de carne mai sunt şi alte primejdii: o mulţime de alte otrăvuri, care încă dărâmă casa de pe noi; acelea aduc: bolile de inimă, durerile de rărunchi, de ficat şi altele. Toate se tămăduiesc de la sine înlăturând pricina care le-a adus, curăţind sângele prin post. Căci toate bolile sunt cu putinţă, dacă sângele este otrăvit. Vrei să te însănătoşeşti? Fă calea întoarsă. Ieromonah Arsenie Boca
În opera recreaţiunii omului în Hristos, cele două părţi trebuie să se simtă că sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmăreşte printr-înşii o intenţie divină, îmbrăcată în pui de om. O căsătorie cu o aşa socoteală o binecuvintează Dumnezeu când ridică nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de taină. E singura garanţie a unei căsătorii durabile şi plăcute lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
În Rugăciunea Tatăl nostru suntem învăţaţi că trebuie să-L avem pe Dumnezeu, ca Învăţător şi Tată, mai presus de orice din lume. Greutatea pentru noi constă în aceea că ceea ce spune Predica de pe Munte e cu totul pe dos de ceea ce ar vrea firea omenească. Creştinismul adevărat are nevoie şi de idei, şi de o cunoaştere profundă a cunoştinţelor religioase, nu numai de practicarea unor rugăciuni. Pentru consolidarea apartenenţei noastre la creştinism ne trebuie o sforţare a raţiunii şi a minţii mai mare decât participarea sau citirea rugăciunilor, acatistelor şi paracliselor, de exemplu, care sunt abc-ul copilăriei creştinismului. Ieromonah Arsenie Boca
În satul tău să nu te duci, oricât ar trage tatăl tău de tine. Consătenii s-ar târgui cu creştinismul şi ar pierde. Străinii ţi-i poţi apropia mai bine decât consătenii şi rudeniile. Ieromonah Arsenie Boca
În veacul al VIII-lea al erei creştine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, să apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârâu icoanele la împăraţi, precum că sunt chipuri cioplite şi închinare la lemne. Deşi atunci s-a pus capăt răutăţii şi multe veacuri icoanele au fost în cinste, astăzi iarăşi li se găseşte vină. Atunci li se zicea că-s o închinare greşită lui Dumnezeu. Azi vina lor e că amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi în fiecare; – căci de la Botez fiecare suntem destinaţi să fim o icoană a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus în om se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor icoane. Se dă o luptă împotriva icoanei omului! – Unde-i sunt apărătorii!? Ieromonah Arsenie Boca
În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, Petru, care mai-nainte tremura din toate fibrele neputinţei omeneşti, acum propovăduieşte pe Iisus în Ierusalim, în public, cu un curaj extraordinar. Ieromonah Arsenie Boca
Îndoiala, până la o limită, întru atât cât e căutarea sinceră a unui răspuns, nu e un păcat, ci o discuţie; dar dacă îndoiala trece la negarea lui Dumnezeu, e cădere, decăderea, şi mântuirea ta s-a închis. Ieromonah Arsenie Boca
Înfrângerile pot fi şi bune, când ne descoperă neputinţe şi ne umilesc cutezanţa şi o luăm mai modest de la capăt – dar o luăm. Şi pot fi şi rele, când din vina noastră slăbim credinţa în puterea binelui şi deschidem portiţa descurajării. Ieromonah Arsenie Boca
Între ştiinţă şi credinţă nu e conflict, ci numai între credinţă şi superficialitate. Ieromonah Arsenie Boca
Întreaga noastră fiinţă trebuie sfinţită pentru a ne putea apropia de Dumnezeu. O cunoaştere numai teoretică a lui Dumnezeu, care nu angajează întrînsa toată fiinţa şi viaţa noastră, o atare cunoaştere, şi încă mai lămurită, au şi dracii, dar aceasta nu sfinţeşte pe nimeni. Ieromonah Arsenie Boca
Israel a refuzat să-1 considere pe Iuda printre eroii neamului. Conducerii lui Israel îi trebuia doar un trădător. S-a prezentat Iuda. „Iar ei s-au bucurat şi s-au tocmit să-i dea bani.” Pe urmele explicaţiei: Fariseii, cu gândul ucigaş în inimă, erau deja „fiii diavolului”; le-a spus-o Iisus în Templu (Ioan 8,44). Le mai trebuia un „mijlocitor”. „Şi a intrat Satana în Iuda” (Luca 22,3). Aceasta-i explicaţia faptului. Ieromonah Arsenie Boca
Istoria şi lumea, aşa cum sunt, au o valoare existenţială, pentru că în ele a intervenit Desăvârşirea, dându-le Sensul, spre care sunt în marş. Ieromonah Arsenie Boca
Iubirea a coborât pe Dumnezeu din Ceruri să se facă om, – şi nu este smerenie mai mare ca aceea a locui Dumnezeu în oameni, din iubire. Deci acestea-s semnele celor locuiţi de Dumnezeu, un nesfârşit de dragoste şi o prăpastie de smerenie. Căci: „Cine zice că petrece întru El, dator este precum Acela a umblat, şi el aşa să umble” (I Ioan 2,6). Ieromonah Arsenie Boca
Iubirea trupească de sine şi plină de trufie, numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facă scrum, prin umilinţele cu care o arde. Ieromonah Arsenie Boca
La începutul vieţii lor de evlavie, sufletele au câteodată într-o măsură destul de mare păcatul zgârceniei duhovniceşti. Foarte rare suflete sunt care se mulţumesc cu spiritualitatea pe care le-o dă Dumnezeu; de aici urmează că deznădăjduiesc şi se tânguie atunci când nu primesc mângâierile pe care le aşteptau din partea duhovnicului sau a aproapelui. Ieromonah Arsenie Boca
Lenea, traiul tihnit în lumea aceasta, plăcerea, slava nu-L vor găsi niciodată pe Dumnezeu. (…) Noi nu-L găsim pe Dumnezeu, fiindcă nu ne obsedează acest lucru, suntem mulţumiţi în mizeria noastră, în haina noastră de carne, şi n-am jurat moarte acestui fel banal de a fi. Ieromonah Arsenie Boca
Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi-n mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai în mijlocul pustiei petrecând. Ieromonah Arsenie Boca
Lipiţi-vă inima de lucrul lui Dumnezeu, căci zice Domnul: „cheamă-mă pe Mine în ziua necazului tău şi te voi scoate şi Mă vei proslăvi” (Psalmul 49, 16). Nu mai chemaţi pe dracul, pe bată-l crucea, căci dacă tot pe el îl chemaţi, el vă va ajuta şi el vă va aduce risipă şi moarte. Ieromonah Arsenie Boca
Luaţi aminte, părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi ai, sau vrei să-i ai: eşti răspunzător de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-ai dat-o aşa o au! Şi copiii tăi te vor judeca pe tine, după cum bine ştiţi şi bine păţiţi. Iar când te-or supăra, fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârşit, ci trage-ţi de seamă că ei îţi aduc aminte păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine – chiar când te-or blestema – să te ierte Dumnezeu Ieromonah Arsenie Boca
Lumea şi veacurile sunt un interval al existenţei, învăluit de eternitate. Limitele de atingere ale lumii cu Dumnezeu, începutul şi sfârşitul, nu mai sunt în ştiinţa omului. Ieromonah Arsenie Boca
Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci şi o faptă a libertăţii noastre. Ieromonah Arsenie Boca
Mântuirea nu se câştigă cu o faptă răzleaţă, ci presupune şi o faţă socială; nu se mântuieşte singur; de mântuirea sa se mai leagă o mulţime de oameni. Ieromonah Arsenie Boca
Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului. Ieromonah Arsenie Boca
Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului. Ieromonah Arsenie Boca
Mare este acela care numai de mărirea lui nu se ocupă. Ieromonah Arsenie Boca
Mari şi curate bucurii ne fac copiii. Poate cele mai mari dintre bucuriile oamenilor. Dar tot copiii pot şi zdrobi cel mai tare inima părinţilor, când copiii nu sunt sănătoşi, când nu au sănătatea întreagă, când duc o viaţă rătăcită sau sfârşesc viaţa într-o fărădelege. Ieromonah Arsenie Boca
Maslul e un paznic puternic pentru casă, pentru familie. Ieromonah Arsenie Boca
Măsura coacerii în creştinism atunci se zice că a ajuns la maturitate, când am ajuns şi noi ca să trecem din lumea aceasta biruitori în toate ispitele durerii, prin iubirea lui Iisus împinsă până la jertfă. Aceasta este cea mai înaltă virtute în creştinism: ca să ajungi să simţi şi tu durerea pe care a simţit-o „Crinul de pe Cruce”, plângând nemernicia oamenilor şi rugându-Se pentru iertarea lor. Ieromonah Arsenie Boca
Măsura postului propriu-zis nu e numai mâncarea de post, ci, după îndrumarea Părinţilor, de a ne feri de săturare: „Până mai ai poftă, tai-o”. Ieromonah Arsenie Boca
Mersul vremii atârnă de mersul purtării. Deci dacă ne vom înţelege cum trebuie asupra acestui lucru, veţi vedea vremea umblând bine; iar dacă voi nu veţi schimba purtarea spre bine, mi-am răcit gura degeaba şi ne-om usca de secetă. Ieromonah Arsenie Boca
Mintea nu trebuie obosită cu curiozitatea fără de socoteală. Nu trebuie încărcată cu ştiri nefolositoare sau fără valoare pentru suflet. Adună cunoştinţe duhovniceşti şi cereşti. Nimic nu-i mai de preţ în lume decât cunoaşterea Celui Răstignit – Persoana Sa preaslăvită, care, văzut sau nevăzut, ne însoţeşte în lume, în oameni, în fire. Celelalte informaţii sau întrebări sunt mândrie şi egoism. Cunoştinţele, ca scop în sine, sunt praf în ochii minţii. Noutăţile nu se termină niciodată şi vremea se duce. Toate cele trecătoare sunt o experienţă amară. Ieromonah Arsenie Boca
Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoştinţa spiritualităţii şi a nemuririi sale; învierea dezleagă trupul desăvârşit de moarte şi de necredinţă. Moartea şi învierea împlinesc, în privinţa conştiinţei şi a izbăvirii de rău, ceea ce nu pot împlini nici cele mai impresionante nevoinţe ale sfinţeniei. Până ce nu trecem şi prin porţile acestea, cunoştinţa noastră e numai frântură. Ieromonah Arsenie Boca
Moartea nu este completa nimicire a vieţii noastre, ci numai trecerea de hotarul acestei vieţi „de aici”, în cea spirituală, veşnică, uşoară, îngerească şi izbăvită de durere. „Să nu ne întristăm ca cei ce n-au nădejde…” (I Tesaloniceni 4,13). Ieromonah Arsenie Boca
Mucenicia e un dar şi-l dă Dumnezeu nu cui aleargă după el, ci cu vrea şi cui ştie, din timp în timp. Cei care aleargă după mucenicie au în ei ispita muceniciei şi ăştia cad. Nu e treaba ta, e treaba lui Dumnezeu. Nu umbli după daruri peste puterea ta. Sfinţii mucenici şi mărturisitori nu aveau obrăznicia de a se face mucenici efectiv. Ieromonah Arsenie Boca
Mulţi Îl urmează pe Iisus până pe muntele fericirii, dar foarte puţini până la Golgota, până pe cruce. Până sub cruce n-a străbătut decât Iubirea: iubirea mamei Sale şi a ucenicului iubirii, Ioan. Ieromonah Arsenie Boca
Mulţimea cuvintelor nu îndestulează deloc sufletul, ci numai o viaţă sfântă şi un cuget curat dau potolire duhului şi o mare încredere în a grăi lui Dumnezeu. Placă-ţi să trăieşti necunoscut şi să te socoteşti drept nimica. Ieromonah Arsenie Boca
N-ajungi la o bătrâneţe liniştită, dacă nu te lupţi din tinereţe. Ieromonah Arsenie Boca
Neam fără semn. Neam fără înviere. Neam fără Dumnezeu. Neam împotriva lui Dumnezeu. Pentru ei Iisus a trecut pe cealaltă parte a mării înţelesurilor. Ei au rămas dincoace, dar fără idealul care i-a părăsit. … Plată îi aşteaptă. Vor îmbrăţişa pe omul trufiei absolute! Omul care în numele său se va proclama Dumnezeu! Acela-i Antihrist – Semnul Sfârşitului! Ieromonah Arsenie Boca
Necazurile spală petele păcatelor de pe haina noastră nevăzută. Ieromonah Arsenie Boca
Necazurile spală petele păcatelor de pe haina noastră nevăzută. Ieromonah Arsenie Boca
Necertat nu te smereşti. Şi nesmerit nu apare în tine înrudirea ta cu crucea, ca să o iubeşti, ca pe ceva în care eşti. (Smerenia, smerirea, iubirea şi crucea sunt din aceeaşi familie a desăvârşirii.) Ieromonah Arsenie Boca
Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră. Ieromonah Arsenie Boca
Neuronii nu se regenerează, nu se replică. Îi avem la numărul şi durata prevăzută genetic; dar, pe foarte mulţi îi pierdem pe drum. Se hrănesc ca toate celelalte celule, cu: oxigen, glicogen şi hormoni. Se regenerează, după oboseală, cu: somn şi… concepţia de viaţă. Cultura. Se întrevăd aici cauzele care provoacă pierderile, uzura şi degenerarea. Ieromonah Arsenie Boca
Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea [a sarcinii], şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Ieromonah Arsenie Boca
Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că ispăşirea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea ştim că are Dumnezeu grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun şi atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală – cu milostivire – ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Ieromonah Arsenie Boca
Nu ascultă Dumnezeu toate blestemele nebunilor, dar cei ce blestemă se osândesc. Ieromonah Arsenie Boca
Nu cred într-o împărăţie a Cerurilor care începe numai după moarte. Vom fi după moarte în împărăţia în care am trăit de-aici, sau pentru care chiar am murit. Ieromonah Arsenie Boca
Nu creşteţi câini; creşteţi copii care nu au părinţi. Ieromonah Arsenie Boca
Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta să nu fie iubitoare de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiască şi să te afli străin de viaţa veşnică. Ieromonah Arsenie Boca
Nu ni se cer lucruri imposibile. Desăvârşirea să nu sperie pe nimeni. În fiecare ins e ascunsă o măsură a sa, pe care o poate ajunge. Fiecăruia i s-a dat cel puţin un talant, cu care-şi poate câştiga mântuirea. Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre sufleteşti în jurul lui Iisus, în care sunt ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii. El e calea şi uşa Împărăţiei. Ieromonah Arsenie Boca
Nu poţi propovădui Împărăţia Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi. Ieromonah Arsenie Boca
Nu se termină totul cu mormântul! Ieromonah Arsenie Boca
Nu suntem din maimuţă, dar mergem cu paşi repezi spre ea. Ieromonah Arsenie Boca
Nu vorbi nimic cu tulburare pentru că răutatea nu naşte binele, ci tu să rabzi până ce te vei linişti şi atunci să vorbeşti, liniştit. Nu îngădui mâniei tale să se ridice până la gâtlejul tău. Cine nu-şi reţine limba în vremea mâniei, acela nu-şi va reţine nici patimile. Ieromonah Arsenie Boca
Nu-i destul să faci fapte bune: trebuie să te faci tu însuţi bun. Numai fapta bună, săvârşită adesea, te îmbunătăţeşte. Faptele bune, pe lângă rostul real ce-l au de-a ajuta pe Lazării lumii, mai au şi rostul ca să-ţi facă ţie bunătatea, milostivirea, iubirea: a doua natură. Şi îşi împlinesc rostul acesta, al doilea, cu atât mai degrabă, cu cât nu se urmăreşte aceasta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine înţeles, simplu şi firesc, cum răsare soarele. Ieromonah Arsenie Boca
Nucleul geneticii a fost revelat lui Moise, când i s-au dat scrise poruncile pe Muntele Sinai: „Pedepsesc vina părinţilor în copii, până la al treilea şi al patrulea neam, pentru cei ce calcă poruncile Mele, şi Mă milostivesc până la al miilea neam pentru cei ce Mă ascultă.” (Ieşire 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10; Ieremia 32, 18). Ieromonah Arsenie Boca
Numai între contrarii se desăvârşeşte iubirea. Ieromonah Arsenie Boca
O întâlnire cu Iisus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubeşti. Nu cumva sunteţi şi voi căutând pe Iisus? Voi ştiţi despre Iisus o mulţime de lucruri, dar nu-L ştiţi pe El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii. Este la mijloc o revelaţie tripartită, care trebuie să aibă loc. Omul este veşnic în căutare după ceva, ce înseamnă mai mult decât haina şi mâncarea. El este în căutarea lui însuşi. Aspiraţia sufletului după realizarea desăvârşirii sale, asta este toată istoria omului. Ieromonah Arsenie Boca
O mare parte din oameni cad în deznădejde în privinţa mântuirii lor. Deznădejdea e un chip greşit de meditaţie asupra relelor făcute; chipul bun e, dimpotrivă, nădejdea. Răul, nimicul, păcatul, diavolul nu sunt subiecte sănătoase de gândire, căci îmbolnăvesc mintea prin asociaţii de idei. Pocăinţa trebuie să fie o înseninare din ce în ce mai mare a sufletului şi a sănătăţii întregi. Ieromonah Arsenie Boca
O răsplată aici şi imediată pentru toate faptele ar dăuna libertăţii omului. Răul nu s-ar face de frica pedepsei, iar binele s-ar face din interesul răsplăţii. S-ar micşora ceva din slava lui Dumnezeu şi s-ar micşora şi prestigiul fiinţei omeneşti. Iată, prin urmare, la ce climat de libertate şi dragoste dezinteresată vrea Dumnezeu să-şi ridice fiii, la sensul lor metafizic cel ascuns în Dumnezeu, care este Duh, este iubire şi Adevăr. Şi aceasta fac şi oamenii liberi şi cunoscuţi şi lor înşişi ca atare. Ieromonah Arsenie Boca
O sfinţenie conştientă ar putea cădea ca fulgerul în ispita sfinţeniei, care e cea mai rafinată capcană a mândriei. Ieromonah Arsenie Boca
O viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău. Ieromonah Arsenie Boca
Obişnuit concepţia creştină nu prea e dusă nici chiar de credincioşi şi nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, până la finalitatea sa – mai păstrând şi pentru egoism o bună parte de „viaţă”. Cu alte cuvinte sunt puţine exemplarele omeneşti care îşi „riscă” toată viaţa lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui Dumnezeu în lume. Aceasta dovedeşte numai slăbirea omului – prin boala egoismului – nicidecum slăbirea creştinismului în sine, ca valoare sau lumină a vieţii. Ieromonah Arsenie Boca
Omul care poate să facă bine şi nu-l face este o fiinţă josnică. A nu face parte săracului din cele ce rămân peste nevoile noastre, înseamnă a răpi binele altuia. Ieromonah Arsenie Boca
Omul ce alege – aceea va avea. Ieromonah Arsenie Boca
Omul dintâi, zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, avea toată făptura sa întoarsă spre Dumnezeu, care se răsfrângea într-însul ca soarele într-un bob de rouă. Mintea, pofta şi iuţimea, sau cugetarea, iubirea şi voinţa, erau unite întreolaltă în aceeaşi vedere sau contemplare a lui Dumnezeu. Iar trupul, deşi pământ, neavând în sine poftă pătimaşă, întovărăşea – aşa-zicând – contemplarea aceasta. Asta era temelia cea străveche, în care omul avea să crească de la chip la asemănare cu Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Omul modern, din punct de vedere structuralist, e om vechi, foarte vechi. În el mintea, raţiunea, e total supusă simţurilor, în loc să fie invers. Poftele lui iraţionale înconvoaie mintea în serviciul lor şi al justificării lor. De aci conflictul între generaţii şi conflictele sociale. Asta-i structura omului căzut în păcat. Mintea nu mai vede mai departe, nu mai vede prin lucruri, ci numai lucrurile şi interesele – pragmatismul. Ieromonah Arsenie Boca
Omul, în întregul lui, e din ce în ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se mărginesc numai la cunoştinţa unilaterală, inevitabil ajung în înfundătura aroganţei care nu ştie nimic – ceea ce păţesc numai peticarii ştiinţei. Ieromonah Arsenie Boca
Omule, trebuie să-ţi schimbi viaţa – retează cu foarfeca voile tale – crengile rele: sudalmele, neascultările, şi va rămânea un pom care nu va putrezi în veac – e cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare zi citeşte, dacă poţi, măcar un verset, măcar un capitol sau un psalm, de care să-ţi legi gândurile, mutându-te de la cele stricăcioase la cele veşnice. Dând astfel de lucru gândului, nu-l vei mai lăsa să zămislească păcatul, care să nască fapte ruşinoase. Ieromonah Arsenie Boca
Organismul întreg şi îndeosebi sistemul nervos se dezvoltă bine datorită şi hormonilor genezici – însă numai sub o cenzură de înfrânare. De aceea, până la căsătoria legală, toţi tinerii trebuie să fie curaţi, cu fecioria păzită, şi băieţi şi fete. Minunea e şi cu putinţă şi cu trebuinţă. Ieromonah Arsenie Boca
Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare Sfântă Împărtăşanie. De aceea creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în fiecare zi. Şi de aceea nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică. Până şi copiii erau mai curajoşi decât mulţi oameni mari de azi. Ieromonah Arsenie Boca
Ori de câte ori ieşim din mărunţişurile zilei ascultând iubirea de sine, am ascultat de nefârtatele; şi ori de câte ori le-am rezolvat prin lepădarea de sine, am ascultat de Cel ce ne-a cerut lepădarea de sine, condiţie care face loc în noi iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Ieromonah Arsenie Boca
Ori te nevoieşti de bunăvoie cu deprinderea smereniei, ca să-i fie milă lui Dumnezeu de tine şi să-ţi uşureze războiul patimilor, ori te împotriveşti smereniei şi eşti lăsat să te chinuiască patimile până la nebunie sau măcar până la păcat. Ieromonah Arsenie Boca
Oricât ar fi cineva de cufundat în ticăloşie, oricât iad ar avea în suflet, oricâte turme de porci ar avea zugrăvite pe obraz, Dumnezeu totuşi crede în fiul său, omul, şi el nu este cu desăvârşire pierdut. Noi obosim aşteptând întoarcerea unui copil, a unui frate, a unui tată beţiv, dar Dumnezeu nu descurajează. Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată, în orice ţară te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare. Unul din sfinţii Părinţi o spune limpede: „Iisus urmăreşte pe toţi oamenii, oricât fug de departe, să-i ajungă şi să-i întoarcă acasă. Şi asta face până la sfârşitul lumii”. Ieromonah Arsenie Boca
Orice alt fel de iubire afară de iubirea divină – adică de Dumnezeu şi, din cauza lui Dumnezeu, iubirea de oameni – orice iubire e păcat. Dacă iubeşti pe Dumnezeu şi, din cauza Lui, pe oameni, atunci te sfinţeşti. Dacă iubeşti păcatele, te păcătoşeşti, ajungi de te îndrăceşti. Ieromonah Arsenie Boca
Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. Ieromonah Arsenie Boca
Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia. Ieromonah Arsenie Boca
Păcatele sunt înfrângerile morale ale omului şi biruinţele sugestiei demonice asupra raţiunii şi voinţei omeneşti. Deci tot omul trebuie să „simtă” obârşia gândurilor ce-i vin în minte: de unde vin, ale cui sunt? – deci ce valoare au, pentru a pricepe unde-1 duc. „Păcătuind” mereu ajungem până la pierderea definitivă a libertăţii duhului. Instinctele devin patimi, patimile (devin) a doua natură, vârsta nu mai cuminţeşte nimic. Ieromonah Arsenie Boca
Păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea întârzie sau face cu neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Hristos în noi. Că numai de se va arăta viaţa lui Hristos în noi, vom cunoaşte ţinta spre care trebuie să tindem şi ne vom înţelege rostul pe pământ. Ieromonah Arsenie Boca
Păcatul este înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău. De aceea, toate gândurile trebuiesc spuse înainte de a se întări şi de a birui mintea, căci deîndată ce sunt spuse, le piere puterea de a obseda, asupri, stăpâni mintea. Ieromonah Arsenie Boca
Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul, împotriva Legii lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Pacea cu toată lumea, chiar cu cei agresivi, fireşte, este un dar şi o probă a creştinismului la care am ajuns, dacă am ajuns, iar de cumva n-am ajuns este semn că nu s-au tămăduit rănile noastre cele din păcate. Ieromonah Arsenie Boca
Până la căsătoria legală, toţi tinerii trebuie să fie curaţi, cu fecioria păzită, şi băieţi şi fete. Minunea e şi cu putinţă şi cu trebuinţă. Ieromonah Arsenie Boca
Până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii. Ieromonah Arsenie Boca
Păzeşte-te de minciună, căci ea alungă frica de Dumnezeu de la tine. Ieromonah Arsenie Boca
Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaşte decât prin Iisus Hristos, care-i calea noastră la Tatăl. Iar pe Iisus nu-L putem câştiga fără poruncile, Tainele, Crucea şi Biserica Sa, prin care făptura noastră se strămută din vrajba celor de aici în pacea împărăţiei ce va să vie. Găsind pe Iisus ne găsim pe noi înşine, destinul şi veşnicia noastră. Ieromonah Arsenie Boca
Pe locuitorii cu o viaţă stricată, când îi sorteşte Dumnezeu pedepsirii, nui apără nici o graniţă şi nici o armă, dar pentru o viaţă curată îi apără Dumnezeu, cum nu-i apără nimic pe lume. Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu, când îl trădează, să se gătească de pedeapsă. Ieromonah Arsenie Boca
Pe plan psihologic ispitele constau din ameninţările sau ademenirile pe care le fac patimile asupra minţii, ca să le întreţină şi să le crească în fire. Fiecare patimă se prezintă minţii ca un „gând curat” – „momeala”. Urmează complacerea minţii cu gândul – „asupreala”, iar de aici „învoiala” sau „războiul”, sfârşind cu „căderea sau biruinţa păcatului”. Mintea ajutată de Har refuză momeala, biruie asupreala, bate războiul şi câştigă. Între Dumnezeu şi eu, câştigă Dumnezeu. Dacă însă nu eşti convins de primejdia voilor tale în cumpănă cu voia lui Dumnezeu, dacă nu eşti convins că iubirea de sine scoate afară iubirea de Dumnezeu, atunci asculţi de ispititorul şi i te închini lui. Ieromonah Arsenie Boca
Pentru a lămuri obiceiul creştinilor de a se ruga unul pentru altul, de a cere rugăciunea fraţilor, vă amintesc că Iisus Hristos zice către Sfântul Petru: „Dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Lc.22, 32). Când Sfântul Apostol Petru era în temniţă, credincioşii se rugau pentru eliberarea lui. „Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei” (Iacov 5, 16). Iată care este taina rugăciunii! Lucrarea împreună, pentru ca cel tâmpit să capete minte ascuţită, cel leneş să se trezească printr-o lucrare vie… Un duh are putere să se transmită altui duh, poate acţiona în chip binefăcător unul asupra altuia, să-l atragă spre luare aminte, să-l încurajeze dacă e în deznădejde, să-l abată de la un viciu şi să-l îndemne spre o sfântă lucrare, iar în acest fel, ajutându-se unul pe altul, se fac mai cucernici, mai nevoitori şi mai plăcuţi lui Dumnezeu. Iată felul în care trebuie să ne rugăm pentru aproapele! Puterea acestei rugăciuni constă într-o sinceră părtăşanie creştină la necazurile aproapelui şi pe măsura aceasta are o influenţă asupra sufletului lui. Ieromonah Arsenie Boca
Pentru cel care te ocărăşte roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, şi-Şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. Şi oare nu e mai tare Dumnezeu ca răul? Ieromonah Arsenie Boca
Pentru noi Iisus e Sensul vieţii şi al Istoriei: reazemul ei în ispitele şi furtunile timpului. Iisus e asemănarea după care tânjim şi însetăm de-a lungul deşertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastră, dar, mai mult decât acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne rămâne credincios şi nu ne părăseşte niciodată. Şi mai mult: e Sfânta noastră împărtăşanie cu desăvârşirea: foamea noastră metafizică. Ieromonah Arsenie Boca
Plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-1 împinge până dincolo de posibilităţile sale funcţionale; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei. Ieromonah Arsenie Boca
Plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-l împinge până dincolo de posibilităţile sale funcţionale; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei. Ieromonah Arsenie Boca
Plânsul deznădăjduit îl au oamenii mândri. Ieromonah Arsenie Boca
Pomenile pentru morţi nu se fac cu rudele şi cu vecinii, ci cu cei săraci, care nu au. Ieromonah Arsenie Boca
Poţi iubi pe Dumnezeu cât te ţine gura, dar dacă nu iubeşti şi smerenia în care a venit Dumnezeu, ascultător până la moarte de cruce, n-ai făcut nimic. E plin iadul de credincioşi de aceştia, care cred şi nu ascultă. Căci nimic necurat nu intră în Împărăţia lui Dumnezeu şi mai ales încăpăţânarea. (Efeseni 5,5) Ieromonah Arsenie Boca
Potrivnicul are două feluri de ispite: prin plăcere şi prin durere. Cu primele umblă să ne amăgească. Dar cu celelalte umblă să ne constrângă să socotim plăcerea ca bine şi durerea ca rău. Cu această meşteşugire ar restrânge năzuinţele sufletului numai la o viaţă comodă în veacul acesta. Ieromonah Arsenie Boca
Prăznuim Pogorârea Sfântului Duh, ca pe-o amintire a unui fapt istoric… deşi El e etern acelaşi, contemporan cu toată creaţia până la finalul ei. Ieromonah Arsenie Boca
Precum omul care zidind o casă sapă adânc pământul moale până când dă de pământ tare, tot astfel şi noi trebuie să săpăm adânc şi să pătrundem înlăuntrul inimii noastre, ca să observăm acolo toată mulţimea patimilor şi viciilor cuibărite în ea, şi prin aceasta să învăţăm adevărata pocăinţă şi smerenie. Ieromonah Arsenie Boca
Preoţii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor această mamonică agonisire (păcatele), iertându-le din datorie. De aceea, Lucifer ridică pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu, zi şi noapte, şi le răscoală împotrivă toate urgiile împotrivirii. „Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, şi nu şi-au iubit viaţa lor, până la moarte.” (Apocalipsă 12, 11) De aceea, avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând că: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea” (Sf. Ioan Gură de Aur). Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt şi ei în măsura iubirii, jertfă neîncetată, arsă în lumea aceasta, pentru mântuirea lumii. Ieromonah Arsenie Boca
Preţuirea pătimaşă a trupului pe mulţi îi întoarce împotriva duhovnicului, deşi învrăjbirea nu-i ţine mult, boala îi întoarce; pe alţii, însă, muşcaţi la minte de mândrie, nici nu-i lasă să meargă vreodată la duhovnic, deşi le tânjeşte cugetul. La vreme de umilinţă – care cearcă pe toţi – şi aceştia biruie piedica şi intră în lupta mântuirii. Ieromonah Arsenie Boca
Prin Duhul Sfânt suntem antrenaţi ontologic într-o nouă cunoaştere a condiţiei umane, ştiinţa mântuirii, înnoirea minţii, ştiinţa îndumnezeirii omului. Dar până acolo e o cale şi „Eu sunt Calea…”, cale care trebuie cunoscută şi mers pe ea cu grijă şi dreaptă socoteală, din aproape în aproape, în fiecare zi, cu fiecare amănunt în parte neînsemnat, dar amănuntele având urmări în eternitatea noastră. Ieromonah Arsenie Boca
Prin Sfântul Mir primim sălăşluirea în noi a darurilor Duhului Sfânt, potrivit cu atotştiinţa şi orânduirea lui Dumnezeu ce-o are în viaţă cu noi cu fiecare. Taina aceasta ne dă întărirea în viaţa cea nouă primită la Botez şi face să se dezvolte, în bine, talanţii ascunşi în ţarina fiecărui ins la naştere. Ieromonah Arsenie Boca
Printre pelerinii pocăiţi, care vin la mănăstire să-şi mărturisească vinovăţiile şi să-şi pună conştiinţa de acord cu creştinismul, sunt şi mulţi legionari, de data aceasta, umiliţi şi dosădiţi. Le ştiam greşelile lor publice, seria asasinatelor, jafurile din vremea guvernării, absurditatea rebeliunii şi plata cu închisorile, dar acum eu eram preot şi părinte, dator a primi cu bunătate şi pe păcătosul ce se pocăieşte, fie el pravoslavnic, fie tâlhar, fie legionar. (…) Am preţuit şi încurajat pocăinţa lor. Ieromonah Arsenie Boca
Printre urmările endocrine ale beţiei bunicilor, pe lângă defecţiuni – insuficienţe mintale – în sistemul nervos (nepoţii nu pot învăţa), mai apare şi sterilitatea naturală în nepoate. Alte nepoate – după gradul de beţivitate al unuia dintre cei 4 bunici – fac avorturi spontane. Ieromonah Arsenie Boca
Prostul cel mai prost e acela ce-şi contaminează prostia cu filosofia. Căci deştept este cel ce învaţă de la alţii, iar prost este cel ce învaţă el pe alţii. „Prost nu este acela ce nu ştie multe lucruri, fie acelea cât de multe, ci acela care le ştie toate pe dos.” (Iorga) Ieromonah Arsenie Boca
Purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept. Ieromonah Arsenie Boca
Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Ieromonah Arsenie Boca
Răspunzând celor ce se ţin mai presus de Biserică şi sfinţi, e destul să le aducem aminte de înşelăciunea în care au căzut iudeii, ucigaşii drepţilor, primii călători la iad cu Scriptura în mână, întrebându-i: Nu după scripturi (Ioan 19, 7) au răstignit ei pe Dumnezeu? Ieromonah Arsenie Boca
Raţiunea nu poate cunoaşte pe Dumnezeu prin puterile proprii, oricâte piscuri de întrebări i-ar pune. Dumnezeul raţiunii e un Dumnezeu abstract, un postulat, deci nu putem ieşi pe această cale din ateismul conceptului. Absolutul metafizic nu e Dumnezeu personal care transformă haosul în cosmos, re-creează pe om şi-l aduce iarăşi în starea paradisiacă din care a căzut. Ieromonah Arsenie Boca
Raţiunea omenească naturală are un mare cusur: e capabilă, cu aceeaşi stringenţă logică, să dovedească şi teza şi antiteza uneia şi aceleiaşi probleme. Deci nu putem da nici unei filosofii creditul responsabilităţii vieţii. Sistemele rămân bune în patrimoniul culturii, dar ca atare. Ieromonah Arsenie Boca
Răul, nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităţi, care, uneori, izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viaţă, că “dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa. Ieromonah Arsenie Boca
Războiul stomacului e primul război pe care l-a pierdut omul (în rai) şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el (diavolul) nădăjduieşte să-i câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu. Şi să ştiţi, că de nu-şi vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui. Iată de ce strigăm, s-audă toţi: Înapoi la post căci fără de post ne merge rău! Ieromonah Arsenie Boca
Războiul: dialog atroce cu moartea, are darul de a produce în conştiinţele oamenilor nişte rupturi, nişte salturi de pe o treaptă pe altă treaptă a înţelegerii – urmează un proces lent al clarificărilor. Ieromonah Arsenie Boca
Realitatea de după moarte ne va bucura sau ne va întrista, căci atunci Îl vom întâlni pe Dumnezeu şi vom vedea ceea ce ar fi trebuit să vedem dintotdeauna. Ieromonah Arsenie Boca
Religia nu face ştiinţă ci conştiinţă. Ieromonah Arsenie Boca
Roagă-te pentru vrăjmaş şi se va ruşina diavolul, lăsându-l singur pe istovitul om. Nu-l mai urî, ci fie-ţi milă de el că e om, e fratele tău, e fiu al aceluiaşi Părinte Ceresc. Doreşte-i vrăjmaşului tău ceea ce ceri tu de la Dumnezeu în rugăciune pentru tine. La început e greu, căci eşti şi tu om pătimaş ca toţi oamenii. Dar stăruinţa despică piatra – şi de la o vreme vei simţi nevoia de a te ruga pentru el, din milă. Nu-l mai poţi urî pe vrăjmaşul tău, nu mai eşti în stare să urăşti nici un om. Abia atunci vezi că l-ai biruit pe diavolul, vrăjmaşul a toată lumea, stricătorul păcii şi răufăcătorul tuturor oamenilor. Ieromonah Arsenie Boca
Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele. Ieromonah Arsenie Boca
Să băgăm de seamă ca nu cumva creştinismul să se ia de la noi. Pe simplul motiv că noi, creştinii, nu aducem roadele acestui creştinism: oameni după chipul lui Iisus. Creştinismul nu e numai o afacere de Dumineca, ci o strădanie de toate zilele, toată viaţa, de a ajunge stilul de viaţă şi concepţie pe care ni le-a dat Iisus. Dacă creştinismul nostru nu e strădania aceasta, care naşte fii lui Dumnezeu, el rămâne o simplă formalitate, – şi ne putem trezi fără ea. Ieromonah Arsenie Boca
Să fugim de vorbirea de rău, de acest păcat atât de amar. Nu învinui pe nimeni, ci zi: „Dumnezeu ne ştie pe fiecare”. A judeca este o ruşinoasă răpire a vredniciei dumnezeieşti. Ieromonah Arsenie Boca
Să nu faci rău nici chiar în glumă, fiindcă se întâmplă ca cineva să facă la început răul în glumă, iar mai târziu să fie atras de rău chiar glumind. Totdeauna şi în toate, dar mai ales în lucrurile rele, important este primul pas; cel dintâi pas este greu, al doilea mai uşor, iar mai târziu omul nu mai merge, ci se rostogoleşte pe lunecoasa cale a răului. Iar cine socoteşte că greşelile lui nu sunt mari, acela cade în altele mai grele ca cele dintâi. Şi un păcat mic poate să-l aducă pe om până la mari nelegiuiri. Ieromonah Arsenie Boca
Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti, nu şi ce gândeşti; şi ţi le nimiceşte. Ieromonah Arsenie Boca
Sărăcia e dezlipirea sufletului de orice lăcomie de avere sau iubire de argint, precum şi dezlipirea de gândul averii. Cel dezlipit cu sufletul de acestea, de va şi avea avere în grijă, nu va fi împătimit de ea, şi nu-şi va pierde cumpătul, când s-ar întâmpla să o piardă. Ieromonah Arsenie Boca
Satana ştie că libertatea omului are însuşirea de-a se împotrivi până şi lui Dumnezeu. Deci dacă Satana va câştiga pe oameni să se închine la orice altceva afară de Dumnezeu, la orice idoli poftesc, el e mulţumit cu această biruinţă asupra lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Se poate ca cineva să ajungă singur la cunoaşterea vinovăţiei sale, dar nu face şi ultimul pas: nu caută un duhovnic, nu se mărturiseşte după taină; acela nu şi-a schimbat soarta sufletului său cu nimic, fiind reţinut de mândrie, de temniţa egoismului său. Acesta face zadarnică Jertfa Mântuitorului pentru el. Aşa cum a sfârşit Tolstoi personal, sau personagii de ale lui Dostoievski din „Posedaţii”, şi câţi oameni, de cultură altfel, dar străini Duhului lui Hristos. Că pentru două pricini mai principale e refuzat Domnul Iisus: pentru că cere de la trup frânarea patimilor, iar de la spirit, smerenia. Ieromonah Arsenie Boca
Sfântul are alte mijloace de aflare a adevărului. Lui i se revelează, i se descopere o lume mai mare, temelia lumii acesteia. În cunoştinţa lui, nu are teorii, nici aparate, ci e angajată viaţa lui. Sfântul nu cercetează. Viaţa lui curată e mijlocul de cunoaştere a unei realităţi pe care cercetătorul savant n-o poate prinde niciodată. Ieromonah Arsenie Boca
Sfântul ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gurădeaur, a cărui sfântă Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele două calităţi ale marelui ierarh: Dragostea de popor – până la sacrificiu; şi Dragostea de Iisus – dragostea de Adevăr. Deci „mila şi adevărul” pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor. Ieromonah Arsenie Boca
Sfârşitul beţivului e sau în şanţ sau în casa de nebuni; iar sufletul în iad încă de aici. Urmaşii lui – nu mai zic nimic, mila mă opreşte. Ieromonah Arsenie Boca
Sfinţii n-au fost conştienţi de sfinţenie, ci de păcătoşenie. Când Cel Sfânt se apropie de tine, te vezi păcătos; când cel mincinos se apropie de tine, „te vezi” sfânt. Aşa se deosebesc credincioşii de înşelaţi. Ieromonah Arsenie Boca
Sileşte-te ca şi în mijlocul ocupaţiilor să găseşti măcar câteva minute pentru ca să te întorci cu gândul şi cu rugăciunea plină de evlavie către Acela care binecuvântează munca cinstită şi dă izbândă lucrului bun. Munca şi rugăciunea este folosirea cea mai necesară şi cea mai bună în timpul pe care Dumnezeu ni-l dă în fiecare zi. „Roagă-te şi lucrează!” Iată pravila de aur care îmbrăţişează toată înţelepciunea vieţii pământeşti. Ieromonah Arsenie Boca
Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte multe. Cine îşi vede păcatele va vedea pacea. Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor să caute. Ieromonah Arsenie Boca
Smerenia e recunoaşterea măsurii de om şi primirea misterului ce ne depăşeşte ca mister Ieromonah Arsenie Boca
Spiritul [duhul] e eliberat în clipa când sufletul a predat descompunerii tot ce nu poate vieţui decât în trup. Dorinţele nesatisfăcute rămân legate de suflet. Perioada dezlegării de înclinări e cu atât mai lungă, cu cât a fost mai tare legat de ea, aşa încât la moartea fizică încă trăiau în suflet multe pofte şi dorinţe. Exemplu: plăcerea pe care o simte un mâncăcios: plăcerea nu e ceva trupesc, ci sufletesc. Plăcerea trăieşte în suflet şi tot în suflet trăieşte şi pofta de-a avea această plăcere. Însă pentru a satisface această poftă, e nevoie de organul fizic corespunzător. După moarte, sufletul n-a pierdut numaidecât această poftă, însă el nu mai are organul fizic, care e mijlocul de satisfacere a poftei. Atunci se întâmplă ca şi cum omul s-ar afla într-o regiune unde nu poate găsi nici o picătură de apă şi ar suferi de-o sete arzătoare. Ieromonah Arsenie Boca
Stăpânirile sunt cum sunt, din iconomie divină. Deci cine vrea să fie al lui Dumnezeu se poartă, vorbeşte şi cugetă în raport cu Providenţa, Care aşa conduce lumea precum se vede. Nici o stăpânire de pe lume nu te poate opri de a fi mai bun, de a fi mai curat. Nimeni nu te poate opri de a fi un sfânt, – că, la urma urmei, asta însemnează a trăi în dragostea care nu cade, care-ţi asigură pacea sufletească cu toată lumea. Ieromonah Arsenie Boca
Ştiinţa cea mai înaltă şi cea mai folositoare iat-o: să te cunoşti deplin – şi să te dispreţuieşti pe tine însuţi. A nu te crede lucru mare şi a cugeta că alţii sunt mai de seamă decât tine, e o mare înţelepciune şi o mare desăvârşire. Ieromonah Arsenie Boca
Suferinţa – mai ales cea inevitabilă – poate fi întoarsă în favorul nostru, când o acceptăm. Cu asta se face dintr-o dată uşoară. Dacă suntem aşa de slabi în faţa suferinţei, aceasta dovedeşte cât de slabi creştini suntem. Creştinismul nu înlătură suferinţa, ci schimbă punctul de vedere asupra ei. Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului. De aceea Iisus n-a înlăturat toate suferinţele întâlnite, ci a corectat, prin pilda proprie, modul de a le primi. Ieromonah Arsenie Boca
Sunt oameni care se bat în piept că-s cinstiţi. Aşa o fi; dar să nu creadă că cinstea e numai atâta câtă o au ei. Cinstea şi bunătatea câtă o avem noi e o măsură prea mică faţă de mărimea ei adevărată, cum sunt acestea numai la Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
Sunt şi oboseli care nu trec. Astea sunt rezultatul scăderii funcţiilor cerebrale, exprimate printr-o serie de fenomene ca: încetinirea transmiterii excitaţiei în sistemul nervos; slăbirea atenţiei; dificultatea concentrării intelectuale; scăderea nivelului funcţional al organelor de simţ; perturbarea funcţiei de coordonare a mişcărilor. Deci nevoia de pauze, după fiecare oră de muncă, cu gimnastică, care să antreneze şi alte funcţii decât cele solicitate până aici. Apoi funcţia vitală a oxigenului. În munca sedentară respiraţia e superficială şi scăzută. Oxigenul ne „hrăneşte” mai mult decât hrana şi decât apa. Deci respiraţii conştiente, ritmice şi profunde schimbă situaţia. Ieromonah Arsenie Boca
Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos. Ieromonah Arsenie Boca
Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: pe Iisus Hristos. Ieromonah Arsenie Boca
Teologia se studiază, dar nu angajează; a devenit ştiinţă. Ieromonah Arsenie Boca
Timiditatea „socotită” virtute este cea mai tainică aroganţă. Ieromonah Arsenie Boca
Tinereţea trebuie disciplinată. Instinctul poate răbufni şi periclita sănătatea mintală. Ieromonah Arsenie Boca
Toată lumea este a ta când ai renunţat la ea. Atunci eşti mai tare ca ea şi te ascultă. Ieromonah Arsenie Boca
Toată Psaltirea e o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui Dumnezeu, ţinută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieţii omeneşti, îndeamnă sufletul la ascultare şi smerenie, cu care oricine poate birui toate protivniciile din calea mântuirii şi poate răbda toate palmele ispitelor. Ieromonah Arsenie Boca
Tot ce avem: viaţă, daruri – talente – toate sunt daruri, înzestrări cu care suntem hărăziţi şi trimişi în lumea aceasta, la lucru, pentru fraţii noştri, oamenii. De aici începe responsabilitatea. Şi din faţa responsabilităţii nu-i ieşire decât în iresponsabilitate, în nebunie. Ieromonah Arsenie Boca
Tot rostul şi configuraţia femeii e maternitatea. Ieromonah Arsenie Boca
Toţi cei ce vreţi să se coboare mila lui Dumnezeu peste casa voastră şi peste ostenelile mâinilor voastre, curăţiţi-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată şi cu post. Şi veţi vedea cum are să vină mila lui Dumnezeu şi ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta şi asupra a tot lucrul mâinilor tale. Ieromonah Arsenie Boca
Toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. Ieromonah Arsenie Boca
Toţi suntem botezaţi în Duhul Sfânt, dar trecerea Lui din virtualitate în actualitate e lăsată şi la opţiunea şi nevoinţa noastră. Ni s-a dat şi nouă o „cotă” de făcut în realizarea mântuirii noastre. Ieromonah Arsenie Boca
Totul are sens numai de la recunoaşterea existenţei sufletului, ca fiinţă separată de trup. Trupul este doar un însoţitor al său, un tovarăş al lui în lumea aceasta a materiei. Prin urmare omul ar fi o fiinţă complexă, rezultat al unei suduri – temporare – a cel puţin două planuri fundamental deosebite: materia şi spiritul. Ieromonah Arsenie Boca
Trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Ieromonah Arsenie Boca
Tu te numeşti „tată” copiilor tăi după trup; fii însă tatăl lor şi după duh. Nu numai simpla naştere te face tată, ci mai ales buna educaţie a lor în duhul credinţei ortodoxe. Ai ştiut să-ţi naşti copiii? Să-i şi educi cum trebuie, pentru ca să porţi cu vrednicie numele de tată. Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care-l spui copilului trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa Căreia i-a dăruit cel dintâi zâmbet. Ieromonah Arsenie Boca
Un suflet zbuciumat de vârtejul patimilor şi al urii nu poate primi sămânţa harului şi nici pe Hristos în Sfintele Taine. De aceea mult se luminează puterea minţii printr-o inimă liniştită. Iar un suflet drept e semnul bucuriilor nesfârşite. Ieromonah Arsenie Boca
Unde e apărare nu e smerenie, deci nici mărturisire şi nici iertare; mândria tot stăpână rămâne; cu Dumnezeu nu poţi face diplomaţie sau compromis. Ieromonah Arsenie Boca
Unii caută să fugă spre a nu fi ispitiţi – şi cad în ispite şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui – ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului, se fereşte numai de prilejurile din afară, sporeşte puţin – dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere. Vei birui mai sigur puţin câte puţin, printr-o îndelungată răbdare, cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi. Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fii mângâiat. Ieromonah Arsenie Boca
Unii proclamă valoare supremă sărăcimea, împinsă cu ură împotriva bogaţilor, bogaţii îşi apără bogăţia, declarând-o pe aceasta valoare supremă. Doi idoli în conflict. Ieromonah Arsenie Boca
Unirea păcii nu trebuie căutată numai între oameni, ci şi în trupul tău şi în duhul tău şi în sufletul tău. De nu te vei face împărat asupra poftelor şi gândurilor tale, nu vei moşteni Împărăţia Cerurilor. Ieromonah Arsenie Boca
Unul din defectele cele mai mari ale omului este acela că nu-şi poate da seama de defectele sale, şi-i ţinut de puterea vicleană, în ciuda părerii că el ştie cum să trăiască. Ieromonah Arsenie Boca
Unul din sfinţi s-a plâns de mulţimea ispitelor şi i s-a descoperit: „Ridică ispitele şi îndată nu mai e cine să se mântuiască” (avva Antonie cel Mare). Ieromonah Arsenie Boca
Viaţa nu este un scop în sine, scopul este dincolo de zare. Ieromonah Arsenie Boca
Viciile, în special beţia şi desfrâul, degenerează neamul. Ieromonah Arsenie Boca
Vicleanul are două feluri de momeli, după iubirea omului, care înclină, fie spre pierzare, fie spre mântuire. Este şi o „ispită a mântuirii” în care au căzut mulţi înşelaţi, zicând că-s mântuiţi, când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat. Este şi ispita sfinţeniei, este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la “Dumnezeu”, precum este şi ispita muceniciei. În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinţenia, misiunea, mucenicia şi celelalte năluci ale minţii înşelate. Ieromonah Arsenie Boca
Vindecarea trupească, întocmai ca şi vindecarea sufletească, adică izbăvirea omului din robia păcatului şi mântuirea lui, nu se săvârşeşte fără dorinţa şi fără voia omului. Darurile şi binecuvântările lui Dumnezeu se găsesc la îndemâna noastră, a tuturor. E destul să credem în puterea Lui cea mare şi să-I cerem cu credinţă cele de care avem nevoie şi vom auzi îndată: „Fie ţie după credinţa ta”. Fără dorinţa noastră de a ne împărtăşi din darurile lui Dumnezeu, care ne stau la dispoziţie în sfânta noastră Biserică, aceste daruri rămân ca o comoară ascunsă, iar noi nu ne alegem cu nici un câştig sufletesc. Ieromonah Arsenie Boca
Virtuţile nu sunt scopuri în sine. Nu urmărim virtuţile pentru ele însele; ele sunt mijloace pentru dobândirea Adevărului. Şi Dumnezeu e Adevărul. Ieromonah Arsenie Boca
Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte: – cel puţin în faptele de conştiinţă, aşa e. De aceea se zice că în orice hotărâre avem libertatea voinţei, adică putinţa de-a alege ce vrem. Darul libertăţii voinţei ni 1-a dat Dumnezeu, ca pe o mare cinste, şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Ieromonah Arsenie Boca
Vrăjmaşul, ca să-şi ajungă ţinta fărădelegii, îmbie sufletului ispita întâi, cea prin plăcere, aducându-i momeli plăcute la vedere şi bune la gustare, potrivite cu fiecare putere frântă a sufletului în parte; iar pe trup îl împinge să le împlinească cu lucrul şi să le facă tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe nişte lipsiţi de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, să ne mângâie, învăţându-ne să iubim plăcerea simţurilor, bine ştiind vicleanul că asta stinge iubirea de Dumnezeu şi întunecă mintea de la vederea Lui. Ieromonah Arsenie Boca
Vrei copii puţini? Nu lăsa bărbatul să se atingă de tine. Însă ca să puteţi face lucrul acesta, trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul. Ieromonah Arsenie Boca
Zice un Sfânt Părinte: „Ia ispitele şi îndată nu mai e nimeni care să se mântuiască”. Războiul ispitelor e focul care lămureşte ce suntem fiecare: lemne, pietre, aramă, paie, câlţi sau „pământ şi cenuşă” (Facere 18, 27), aurul smereniei – dulama lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
— Nu te temi tu de relele care pot să vină asupra ta ? – îi zise prefectul. — Eu nu mă tem de rele; – răspunse sf. Vasile – deoarece ştiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe de câte sunt de trebuinţă pentru ispăşirea păcatelor mele. — Dar nu ştii că împăratul poate să-ţi facă atâta rău, cât tu nu vei putea răbda? — Ce anume ar putea să-mi facă împăratul ? întrebă sfântul Vasile liniştit. — Să te despoaie de averi, să te exileze, să te ucidă chiar ! La acestea sf. Vasile râse zicând: 221 — Toate acestea împăratul nu mi le poate face. Astfel: nu mă poate despuia de averi, fiindcă m-am despuiat de mult eu însumi, aşa că azi n-am nimic. Nu mă poate exila nicăieri unde să nu fie Dumnezeu de faţă. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decât să mă trimită mai degrabă la viaţa pe care atât de mult o doresc. Spune deci stăpânului tău, Împăratului, că dacă n-are alte rele cu care să mă înfricoşeze, de acestea de până acuma, nu mă tem, şi nici gând n-am să-i fac pe voie, împotriva lui Dumnezeu. Ieromonah Arsenie Boca
„Aproapele” e acul de cumpănă care ne arată, la fiecare prilej, spre care împărăţie înclinăm şi al cărui chip, asemănare, întipărim. Ieromonah Arsenie Boca
„Cu anevoie va intra bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”: 1. Bogatul de averi. 2. Bogatul de succese. Despre succese se pot spune aceleaşi lucruri ca şi despre bogăţii: că umflă. Şi umflaţii nu intră pe uşa cea strâmtă, pe care mulţi au redus-o la urechile acului. Beşica mândriei creşte din fumurile succeselor. Trebuie să învăţăm a privi succesul şi înfrângerea ca pe doi soţi nedespărţiţi: doi mincinoşi, care ne mint unde ne prind. Ieromonah Arsenie Boca
„Scriptura nu se tâlcuieşte cum îl taie capul pe fiecare”, strigă Sfântul Apostol Petru. Adevărul nu se înfăţişează cum i se năluceşte oricărei minţi întâmplătoare. Creştinismul nu este ceea ce poate strâmba fiecare neputincios din el. Ieromonah Arsenie Boca

Harta site 2