În veacul al VIII-lea al erei creştine a fost, printre altele, o mare luptă
pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, să apere
cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârâu icoanele la împăraţi, precum
că sunt chipuri cioplite şi închinare la lemne. Deşi atunci s-a pus capăt răutăţii şi
multe veacuri icoanele au fost în cinste, astăzi iarăşi li se găseşte vină. Atunci li se
zicea că-s o închinare greşită lui Dumnezeu. Azi vina lor e că amintesc de Dumnezeu.
Dar mai e o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi în
fiecare; – căci de la Botez fiecare suntem destinaţi să fim o icoană a lui Iisus. Împotriva
acestei icoane a lui Iisus în om se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva
sfintelor icoane.
Se dă o luptă împotriva icoanei omului! – Unde-i sunt apărătorii!?Părintele Arsenie Boca