Cunoaşterea armonică, adică sub cele mai fundamentale aspecte, a
persoanei, este calea cea mai sigură care duce la o căsătorie bună. O atenţie
deosebită se impune tinerilor teologi, care optează pentru preoţia de mir, în alegerea
fiinţei care va trebui să-i fie nu numai soţie ci şi colaboratoare, să fie o adevărată
preoteasă. Aceasta deoarece căsătoria nefericită a preotului are urmări din cele mai
dezastruoase atât pentru preot, cât şi pentru credincioşii pe care-i păstoreşte. Atenţie
deci: viitoarea soţie a unui preot, pe lângă alte calităţi – sănătoasă trupeşte, gospodină,
modestă – trebuie să aibă şi o credinţă puternică şi luminată în Dumnezeu. Să aibă
dragoste faţă de Biserică şi de credincioşii în mijlocul cărora va trebui să trăiască.
Luxul, mândria, privirea de sus, sunt mari defecte ale unei soţii de preot, în condiţiile
vieţii de azi a oamenilor.Părintele Arsenie Boca