Când credinţa se strâmbă, frâna către păcate slăbeşte (…). Mai mult: se
strâmbă înţelesul noţiunii despre bine şi rău, în sensul că binele ar fi plăcerea, iar răul
ar fi durerea şi necazul. Când această strâmbare se instalează în minte, biata minte
deschide poarta tuturor păcatelor, care se prezintă cu făgăduinţa şi ambalajul mincinos
al binelui sau al naturalului. De aci urmează o îngustare a minţii numai către avantaje
de acestea mincinoase ale vieţii trecătoare de acum şi de aici. Cei ce nu s-ar lăsa în
această îngustare se trezesc rătăcind cu mintea în doctrine orientaliste, care nu au
nici responsabilitatea, nici Judecata din urmă, nici o viaţă veşnică, ci o dispariţie
într-un neant numit Nirvana.Părintele Arsenie Boca