Cum să ne închipuim pe Dumnezeu? Rugăciunea curată nu pune chip pe
minte. Singurul chip al lui Dumnezeu e Iisus. Icoanele sunt cinstite, dar cei ce prind
rugăciunea minţii nu se mai roagă prin icoane, ci prin duh: „Duh este Dumnezeu şi
adevăraţii închinători în Duh şi în adevăr, se cade să I se închine” (Ioan 4, 24).
Expresia „Cel vechi de zile” (Daniel 7,9) pune un tipar pe minte, îţi prezintă un
moş bătrân cu atribute divine. Antropomorfismele, analogiile cu omul, au fost
întotdeauna îndreptăţite critical. O ironie antică spune că dacă boii ar şti sculptura,
103
zeii ar avea coarne. Sfinţii Părinţii ai deşertului multe războaie au dus cu fantezia.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a găsit că definiţiile lui Dumnezeu de la Iisus nu angajează
fantezia, nu pun tipar pe minte. „Duh este Dumnezeu, iubire şi adevăr”, ca atare
nu-L putem „vedea”, nu oferă imaginaţiei cinematografiei noastre nimic. De aceea
avem impresia că credinţa noastră în Dumnezeu e un risc sau, cum spune Pascal, un
pariu al raţiunii.
De fapt credinţa e o asceză a raţiunii. Dar e şi o anulare a fanteziei. Fiindcă
Dumnezeu e de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea lui Dumnezeu ne
cere şi pe noi în întregime, într-un alt mod de a fi.Părintele Arsenie Boca
Este foarte necesar si folositor sa ne pazim de orice fel de imaginatie in timpul rugaciunii. Ilie Cleopa
Imaginația scriitorului se naște din sentimente reale. Andre Maurois